miercuri, 25 noiembrie 2009

Linişte!

Lumea vrea linişte.
Nu vi se pare cunoscut acest slogan? Au trecut 19 ani de când un individ zâmbitor până la urechi, ne promitea linişte. Şi am avut o linişte, mamă-mamă ce linişte! Atâta linişte era, că nici nu am simţit când au trecut 3 valuri minereşti peste noi ca să planteze panseluţe. Nici n-am băgat de seamă când petrolul, apa, soarele şi luna au fost privatizate de băieţi deştepţi (şi fetiţe, ho, misoginilor!) şi de austrieci, chinezi, asiro-caldeeni şi alte naţii.
Atâta linişte era, că nici nu am observat că la unica telviziune iniţial, apoi la multele televiziuni, vedem numai şi numai aceleaşi feţe, auzim numai şi numai aceleaşi atacuri murdare şi simţim acelaşi pumn în gură.
Dar ce conta, era liniste!
Şi, iată că apare zăludul, chiombul, mitocanul, care începe să hăhăiască peste liniştea noastră. Mai întâi, se ia de Bombo. Vai, ce băiat bun, auzi tu, pentru două termopane, să facă atâta circ!
Apoi, îi ia pe toţi. Toată clasa politică. Auzi tu... zoaie! Şi,pe urmă, cireaşa de pe tort, să reducă Parlamentul la o grădiniţă cu 300 de aleşi! E, asta nu se poate! Iasă-l luăm la puricat.
E foarte adevărat că şi el ne ridică minge după minge la fileu. O urcă pe coana Nuţi până la minister, o scoate pe aia mică de la Bamboo, o şterge de muci şi o trimite în Parlamentul European. Mai trage o "ţigancă împuţită" în dreapta, un "găozar" în stânga. Că ăilalţi sunt şi mai spurcaţi şi mai nesimţiţi, nu se pune. Ne instalăm la butoane, la antene, ne echipăm cu toţi dezaxaţii care au laptop sau fac şpagatul pe două scaune şi le deschidem anusul bucal. Şi se face o gălăgie de mai mare dragul. Vinovatul? Cum, nu pricepeţi? ĂLA!
Durerea mea ştiţi care e?
Am discutat cu colegi şi prieteni tineri. Ce credeţi că vor? Linişte!! S-au săturat de scandaluri şi vor linişte! La 20-25 de ani!
Ce să le zic? Că eu, la 23 de ani ardeam să rup munţii? Că, la 23 de ani am ieşit în stradă, riscând nu banii de film de la tăticul, ci chiar viaţa, ca să scăpăm odată de liniştea mormântală asigurată de bâlbâitul secretar general?
Măi omuleţilor, lăsaţi liniştea pentru ăia bătrâni, pentru 60, 70 de ani! E adevărat că e zgomot asurzitor, dar cum credeţi că se poate zgâlţâi un pic cloaca asta în care trăim? Nu vedeţi cât de vehement se apără clasa politică împotriva zgândăririi scoarţei de rahat?
Mă îngrijorează viitorul acestei ţări. O ţară în care tinerii nu doresc decât să-şi umple maţul şi să mai bifeze un episod din "Dansez pentru tine", nu poate spera într-un loc onorant în Europa.
Acum numai 19 ani se scanda: "Singura soluţie/ Înc-o revoluţie". Dar, în 19 ani se mai schimbă omul.
Păcat!

joi, 5 noiembrie 2009

Un "Mincinos" mincinos şi scârbos!

Dacă signor Carlo Goldoni ar fi putut evada aseară din mormânt şi ar fi ajuns pe scena Palatului Copiilor din Bucureşti, ar fi fugit îngrozit înapoi.
Dacă n-aş fi avut proasta inspiraţie să sacrific 200 de lei pe 4 bilete, aş fi rămas şi astăzi cu ideea preconcepută că teatrul este un izvor de cultură şi un mijloc de a te refugia de asaltul prostului gust şi al mârlăniei.
Dacă n-aş fi văzut aseară piesa "Mincinosul" de... era să zic Carlo Goldoni, aş fi fost supărat că nu mi-am putut aduce copiii la un teatru adevărat, cu actori de prima mână, precum Claudiu Bleonţ, Sebastian Papaiani, Valentin Uritescu &son.
Dar, degeaba actori mari, degeaba piesă clasică şi autor medieval! Regizorul să trăiască , că e băiat de-al nostru, din popor şi răspunde comandamentelor epocii actuale. Vrea boborul murdărie? Să-i dăm murdărie. Vrea aluzii scârboase? Vrea sex explicit? Asta să-i dăm!
Ce mai contează că îl bălăcim pe Goldoni în jeg? Boşorogul e mort, tăticu'! De muuult!
Aseară aveam senzaţia că nu joacă Bleonţ şi Papaiani, ci Ţociu şi Palade, iar restul era trupa Vacanţa Mare! Replicile curgeau una după alta, din ghena mahalalei şi a "umorului" de şatră.
Un exemplu: "Sora mea e o rapandulă, şi tânjeşte după...Lelio", sau : " Papagalul meu vrea să stea cu păsărica ta". Şi mă opresc,pentru că şi copiii mei îmi citesc blogul.
Lelio şi Rosaura mimează o acuplare pe gondolă... , da' ce zic eu mimează, o comit de-a dreptul!
Unde e Goldoni aici? Nu e! Sunt numai refulările onaniste ale unui regizor tembel, care crede că satifăcând poftele vulgului, îşi poate permite să îşi bată joc chiar de un text mai mult decât clasic. "Mincinosul" a supravieţuit 250 de ani până la acest Toma Enache. Aseară a murit!
Dar, să nu disperăm. Mai e o "Hangiţă", o "Slugă la doi stăpâni", un "Avarul", un "Tartuffe", oho, câte piese aşteaptă să le "poleim" cu duhoarea asta puturoasă!
O să ajungem să golim şi teatrele, la fel precum stadioanele, unde "Hai" s-a transformat în "Muie", precum cinematografele, unde oftatul eroinei se aude printre cranţănituri de pop-corn şi ghiorţăieli prin pai.