Parodie după „Sergentul” de Vasile Alecsandri –
Pe drumul de costişă, ce duce la Vaslui,
Mergea un om, cu jale zicând în gândul lui:
„Mai lungă-mi pare calea, acuma la votare,
Aş vrea să zbor, dar preţul şi pe Low-Cost e mare”!
Şi, bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Şi o cămaşă veche, bucăţi, pe dedesubt,
Păşea, trăgând sacoşa cu lapte şi cu pâine,
Şi se gândea cu grijă la ce mănâncă mâine.
Opinca-i era spartă, căciula desfundată
Şi înjura de mamă şi înjura de tată.
Şi îi ieşea afară, din vechiul său palton
O sticlă de tărie şi-al pensiei talon.
Românul venea singur, pe drumul plin de soare,
Când, iată că aude fanfare sunătoare.
Şi vede, nu departe, în faţa lui venind,
O caravană mare, afişe împărţind.
Erau de la partidul aflat la guvernare,
Şi promiteau şi luna şi toată-a mării sare.
În frunte, Candidatul, mergând cu un Merţan,
La bravii săi tovarăşi privea, rânjind viclean.
Şi inima, în pieptu-i, bătea cu foc, deşteaptă,
Căci el visa, privindu-i, diurna ce-l aşteaptă.
Deodat’, el dă cu ochii de searbădul român,
Ce sta, sorbind din sticlă, sub un stejar bătrân.
Şi mult se minunează şi nici nu-i vine-a crede,
Când îi luă talonul şi pensia i-o vede.
Opreşte caravana şi,-n stilu-i consacrat,
Rosteşte-o cuvântare, desigur, ne-ntrebat,
Şi-i spune cu blândeţe: „De unde vii, străine?”
„ De la Vaslui vin, tată”! „Cum e acolo”? „Rău”!
„Dar pensia aceasta, cum, cine ţi-a adus-o?”
„Mi-a dat-o Iliescu, iar Băse mi-a redus-o”!
„Şi iar votezi cu dânşii?” „Ştiu eu, dacă, drept plată,
Îmi dai un kil de zahăr, eu te votez îndată!
Mai bagă o făină, mai bagă şi un pui
Şi te votez pe tine, în scaun, la Vaslui”!
Atuncea, Candidatul, vorbeşte cu-al său staff,
Îi zvârle o găleată şi-un kil de lapte praf,
Şi pleacă mai departe, că privindu-l sfidător,
Românului, la urmă, trăgându-i şi-un picior!
