vineri, 21 octombrie 2011

Andrei PLEŞU - Cei ce cred şi cei ce nu cred

Zilele trecute, cardinalul Gianfranco Ravasi a propus reflecţiei publice bucureştene (la Ateneul Român şi la Colegiul Noua Europă) tema dialogului necesar dintre credinţă şi necredinţă. Iniţiativa înaltului prelat se înscrie într-un program („Il Cortile dei Gentili“, „Curtea Neamurilor“), organizat de Sfîntul Scaun pentru stimularea comunicării dintre cei ce cred (cu toate deosebirile implicate de diversitatea religiilor) şi cei ce nu cred (dar sînt dispuşi să participe laolaltă cu ceilalţi la o interogaţie comună).

Mi-am amintit, cu acest prilej, de o vorbă de duh – una dintr-o mie – a lui Henri Wald: „Sînt un om credincios. Cred că Dumnezeu nu există“. Dincolo de poantă, afirmaţia aceasta deschide o suită de subteme, care ar merita să fie dezvoltate. Ea semnalează, de pildă, faptul că ateismul nu e mai puţin o „credinţă“ decît credinţa însăşi. La fel de greu de argumentat raţional, la fel de radical şi în aceeaşi măsură pasibil de „fundamentalism“. Pe de altă parte, sîntem îndemnaţi să observăm că nu există doar categoria credincioşilor şi cea a necredincioşilor. Există şi categoria celor care cred că cred (dar, în realitate, aderă la o formă de ritualism cutumiar) şi categoria celor care nu cred că cred, pentru că îşi fac o idee falsă despre ce înseamnă „a crede“. E un tip de amplasament spiritual pe care Dostoievski i-l atribuie lui Stavroghin.
Cei care cred că cred ilustrează tipul de derapaj pe care părintele Andrei Scrima îl numea „ortopraxie“. Sînt sîrguincioşii „gesticulaţiei“ religioase, cei care se simt „în ordine“ pentru că pontează birocratic la oficierea liturghiei, mănîncă de post şi se roagă doar „cu buzele“ (Matei, 15, 8). Cei care spun toată ziua „Doamne, Doamne!“ (Matei, 7, 21) şi se socotesc îndreptăţiţi, pe baza zelului lor exterior, să capete un fotoliu de orchestră în rai. Cei care sînt siguri de mîntuirea lor şi privesc condescendent spre semenii lor mai puţin norocoşi. Evident, credinţa care nu devine şi un mod de a fi, care nu-şi practică premisele, care nu participă la viaţa comunitară nu depăşeşte nivelul speculaţiei intelectuale şi al „gratuităţii“ estetizante. Dar credinţa care se epuizează în ritualism bigot şi superstiţie coregrafică nu e mai puţin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ confortabil în credinţa sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufleteşti, stupori şi incertitudini e un simplu funcţionar bisericesc, a cărui suficienţă, al cărui „sedentarism“ spiritual pot fi exasperante pentru Dumnezeu însuşi (cf. Isaia, 1, 11-15).

La celălalt pol se situează cei care nu cred că cred, pentru că au despre credinţă o imagine în acelaşi timp schematică şi sofisticată. Schematică, atunci cînd o confundă cu obedienţa formală, cu stricta „execuţie“ a canoanelor. Sofisticată, atunci cînd o plasează pe un cer intangibil şi solemn, cînd nu concep faptul de a crede decît ca pe o stare de „răpire“ perpetuă, de beatitudine fără breşă. Dacă idolatrizezi credinţa, dacă îţi faci „chip cioplit“ din „sublimitatea“ ei, vei trăi necontenit cu senzaţia că experienţa credinţei îţi este, din principiu, refuzată, că nu eşti şi nu vei fi niciodată demn de înălţimile ei. E un mod de a nu percepe componenta de „aşteptare“ şi de încredere pe care actul credinţei o presupune. Or, există cîteva parabole nou-testamentare, construite tocmai pe metafora aşteptării unui stăpîn absent („Slujitorul credincios şi înţelept“, „Slugile veghetoare“, „Portarul“, „Cele zece fecioare“).
Credinţa, spune undeva Nicolae Steinhardt, n-are nimic de-a face cu „înalta spiritualitate“. Ea poate fi degustare extatică a fulgurantei Prezenţe divine, dar poate fi şi înţelepciunea de a aştepta răbdător, disponibil, pregătit, momentul manifestării ei. În parabolele amintite „stăpînul“ e întotdeauna plecat. Şi îşi somează supuşii să-l aştepte, să vegheze pînă în clipa întoarcerii sale. Iar aşteptarea cuviincioasă, orientată, plină de speranţă, e una din feţele credinţei. Aşteptarea ca anticipare a Prezenţei, relaţia vie cu Cel temporar absent, capacitatea de a-ţi administra viaţa prin raportare la un reper inevident – iată tot atîtea chipuri ale credinţei, aşa cum poate fi ea trăită în limitele condiţiei umane. Cel ce crede e, fără încetare, într-un riscant dialog cu necredinţa, tot astfel cum cel ce nu crede e mereu cuplat la orizontul credinţei. Ca în versetul 24 din capitolul 9 al Evangheliei după Marcu: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!“.

Ultimele 24 de ore. Cu cine s-a intalnit Base? Cu cine s-au intalnit Ponta&Crin?

Reiau mai jos observatie excelenta semnata bugsy pe forumul Hotnews.ro :

Base s-a intalnit in 24 ore cu: Obama, Biden, H.Clinton, Panneta adica President, Vice President, Secretar de Stat , Sef CIA.

Chip+Dale / Lolek+Bolek / adk Ponta+Crin se vor intalni in seara asta cu: Andreea Cretulescu/ Mugur Ciuvica, (poate) Ciutacu, Striblea, Monica Tatoiu, un actor ratat + alti loseri abonati la RTV si A 1,

joi, 13 octombrie 2011

De bun simţ - Mircea Cărtărescu

SENATUL EVZ: Vremea utopiilor

Autor: Mircea Cărtărescu

În ultimele săptămâni iniţiativa politică a aparţinut Puterii, nu neapărat în sensul unor realizări sau a unor acţiuni bine gândite, ci al unei mai mari vizibilităţi.

Opoziţia pare obosită şi măcinată intern. Cred şi eu: n-o poţi ţine la nesfârşit cu "jos Băsescu", te saturi tu însuţi la un moment dat. Îţi trebuie o reală atitudine politică, un proiect, ca să fii credibil. Sunt absolut de acord că actuala putere are nevoie să fie scuturată bine: e în bună măsură coruptă şi clientelară.

Dar opoziţia a eşuat în a fi – sau măcar a părea - o alternativă la actuala putere chiar din momentul în care s-a constituit. Nu se poate pleca pe un nou drum cu PSD şi PC, voi susţine acest lucru împotriva argumentelor oricui. Nu au dreptate cei care spun: orice, numai PDL nu, oricine numai Băsescu nu. Da, PDL şi Băsescu nu sunt cea mai bună soluţie pentru România, dar ce se pregăteşte în opoziţie, după cum arată opoziţia acum, nu va fi mai bun, dimpotrivă. OK, nu PDL şi nu Băsescu, dar îi înlocuim cu PSD, PC şi Ponta? Scăpăm de dracul şi dăm de taică-său?

Soluţii posibile au venit, în ultimul timp, din sfera Puterii, sau în orice caz a dreptei politice. Mulţi spun: parcă la noi mai contează care e dreapta şi care e stânga: toţi sunt nişte profitori şi nişte nenorociţi. Or fi, dar sunt profitori de dreapta şi profitori de stânga. Cu profitorii de dreapta există o şansă să profite şi ceilalţi. Cu profitorii de stânga nu profită nimeni. Primii îi reprezintă, de bine, de rău, pe cei care "muncesc", iar ceilalţi pe cei care "cerşesc", după expresia nediplomatică a şefului diplomaţiei noastre. Mă rog, cei care "cerşesc" muncesc de fapt mai greu decât ceilalţi şi sunt mai oropsiţi, dar muncesc asemenea celui care duce apă cu ciurul. Toţi muncim de ne ies ochii din cap în România, dar unii muncesc productiv, iar alţii sunt angajaţi la uriaşa cooperativă "Munca în zadar" care e statul român.

Nu "jos Băsescu" ne va rezolva problemele. E nevoie de un nou curent şi o nouă atitudine în politică. De o primenire, de jucători noi pe scenă. Pe cei de-acum
i-am văzut şi ştim ce le poate pielea. Am scris data trecută despre Noua Republică, o grupare deocamdată informală, având toate trăsăturile tipului de gândire modelat de internet. Am găsit pe platforma lor principii corecte şi principii puţin exaltate (nicidecum însă "fascistoide", cum s-au repezit să spună atâţia). Am citit şi interviul dat ieri de Sebastian Lăzăroiu. Sunt de acord, şi din cele spuse de el, cu fiecare dintre principiile enunţate. Le-am susţinut şi eu de-a lungul timpului: reîmpărţirea administrativă a României în opt mari regiuni, vot uninominal şi vot prin corespondenţă pentru cei din diaspora, revizuirea radicală a Constituţiei, o justiţie independentă, o viaţă parlamentară mai strict definită moral şi juridic.

Dar toate aceste principii, oricât de corecte ar fi, nu valorează mare lucru dacă nu pot fi puse în practică. Nici măcar Puterea, aşa cum e acum, nu le poate implementa, şi nu din cauza opoziţiei..., ci din cauză că interesele UDMR sunt altele decât ale PDL. Chiar constituită în partid, Noua Republică nu va putea acţiona decât ca grup de presiune pentru realizarea acestor deziderate politice. Am făcut lucruri incredibile în ultimii douăzeci de ani: am aderat la UE şi la Nato, de pildă. Dar am făcut-o sub o enormă presiune externă. Nici un străin n-o să ne spună însă cum să ne împărţim ţara sau cum să ne revizuim constituţia. Aşa că sunt sceptic că "noi dă noi", cum se spunea în "Ţiganiada", o să facem prea curând vreo scofală.

E semnificativ totuşi că încercările de primenire vin din dreapta eşichierului politic. Acest fapt a fost interpretat ca o încercare a Puterii de a arunca praf în ochi electoratului prin false tendinţe progresiste. Nu cred. Noile mişcări sunt şi împotriva felului în care guvernează Puterea. Lăzăroiu a fost dat afară de la Ministerul Muncii, iar "progresiştii" din PDL nu sunt bine văzuţi. Nimeni din sfera Puterii nu-l sprijină nici pe Mihai Neamţu. Noua Republică e deocamdată o acţiune politică venită dinspre intelectualitatea universitară şi exprimă starea de frustrare şi marginalizare a intelectualităţii noastre. Îi va lua mult timp acestei grupări să capete o semnificaţie politică reflectată în scorul electoral. Dar este ceva în loc de nimic.

De fapt, înnoire politică presupune o înnoire morală şi de civilizaţie a noastră, a tuturor. Nu poţi avea o clasă politică decentă aleasă de o populaţie indecentă. Şi deocamdată, fie că votăm cu Opoziţia sau cu Puterea, nu ştim încă să fim decenţi.

Citiţi mai mult: SENATUL EVZ: Vremea utopiilor - Opinii EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-vremea-utopiilor-949659.html#ixzz1ajT12Vvu
EVZ.ro

miercuri, 12 octombrie 2011

Albă ca zăpada

Fără nici o legătură cu NR (Sau poate cu?)

Frumoasă Albă ca Zăpada,
În calitate de prinţesă,
Ne cheamă iată, cu grămada,
La conferinţa ei de presă.

Căci lumea-ntregă vrea să ştie
Cum a fost traiul cu piticii,
Acolo, în sălbăticie,
Fără coafor, fără servicii.

Sunt televiziuni în sală,
Fotoreporteri berechet,
Şi, cunoscute-n capitală,
Reviste pentru cuconet.

Curg întrebarile în valuri,
Se cer detalii palpitante,
Ce mai, se caută scandaluri
Şi amănunte mai picante!

Când, o-ntrebare îndrăzneaţă,
Pe care-o reproduc aici,
A spus aşa: “Făcut-au faţă,
Că erau şapte, dar pitici?”

Răspunsul fetei de zăpadă
S-a strecurat aşa, prin şoapte,
Lăsând roşeaţa să se vadă:
“Erau pitici…..dar erau ŞAPTE!”

marți, 11 octombrie 2011

Imnul Noii Republici -propunere, evident

Ne vrem ţara înapoi!

Suntem mulţi şi suntem tineri,
Buni prieteni şi vecini,
Ţara vrem s-o luăm pe umeri
Şi să prindem rădăcini.

Munca ne e crez de bază,
Ne e silă de pomeni,
Vrem o ţară ce contează
Pe români europeni.

Vrem o nouă Românie,
Unde-i lege, nu tocmeli,
Fără mită şi hoţie,
Fără false rânduieli.

Nu ne mai prostiţi în faţă,
Nu ne mai serviţi minciuni,
Noi vom izbândi în viaţă,
Oameni liberi, demni şi buni!

Nu ne trebuie cadouri,
Nu ne-ncredem în minuni,
N-avem vreme de talk-show-uri
Pe la televiziuni!

Vrem să spargem impostura,
Să ne ştergem de puroi,
Şi strigăm cu toată gura:
NE VREM ŢARA ÎNAPOI!

duminică, 2 octombrie 2011

Manifestul Noua Republică - Cu amendamente POLITEIA

1
Tradiţie şi noutate
Cu amendamentele Politeia
Premise:
• România trebuie să slujească interesele românilor de pretutindeni, iar nu castei politicienilor de profesie.
• Clasa politică se poate înnoi doar prin redescoperirea unor valori, oameni şi instituţii. Noua Republică e deschisă vocilor credibile, cu expertiză verificată, dornice să depăşească sectarismul orb şi steril.
• Noile mijloace de comunicare permit agregarea unor grupuri de presiune şi acţiune pe care organizarea post-comunistă a politicii din România le-a ignorat sistematic.
• Noua Republică e platformă democratică prin care se reunesc, într-o acţiune coerentă şi vizibilă, sensibilităţile clasic-liberale, conservatoare şi creştin-democrate.
• Noua Republică se adresează cetăţenilor de dreapta dezamăgiţi de structurile politice actuale din România.
Miza luptei noastre
- A fi de dreapta nu înseamnă a fi bogat, ci a căuta dreptatea.
- În România interbelică, noţiunea de dreapta a fost compromisă de fascismul anti-capitalist, anti-liberal, colectivist şi anti-semit, iar propaganda stângii (de la Ion Iliescu încoace) caută să descurajeze renaşterea unei drepte europene şi civilizate.
- Noua Republică afirmă categoric virtuţile dreptei şi necesitatea reîntoarcerii la cetăţean.
- Noua Republică refuză un destin mediocru pentru România. Revenirea stângii la putere in 2012 ar fi o lovitură letală la adresa reformei constituţionale şi a modernizării economice a ţării.
- Doar o participare în masă la alegerile din 2012 poate dejuca planul celor care au jefuit şi care ruinează România.
- Absenteismul favorizează abuzul şi face jocul baronilor sau castei politicienilor.
- Noua Republică recomandă virtutea discernământului: într-un noian de minciuni şi manipulări mediatice, adevărul abia mai poate fi întrezărit.
Diferenţa între doctrine:
- În România, partidele nu pun preţ pe idei, valori, doctrine. Cu toate acestea, acţiunea la nivel executiv şi legislativ reflectă în mare diferenţa dintre stânga şi dreapta. PDL a susţinut un nou Cod al Muncii şi o Lege a Educaţiei, în timp ce USL s-a opus cu vehemenţă oricărei schimbări. Consecinţele practice ale orientării doctrinare trebuie bine înţelese şi explicate în orizontul alegerilor din 2012.
- Prin iresponsabilitatea funciară a lui Victor Ponta, Dan Voiculescu şi Crin Antonescu, România riscă derapajul rapid pe o pantă a falimentului economic şi a dezastrului social. Aşa cum liberalii lui Tăriceanu & Vosganian au golit visteria ţării înaintea furtunii, Ponta & Antonescu vor arunca amaneta viitorul copiilor noştri.
- Socialismul (fie el şi deghizat în socialism-liberal) instigă la invidie şi ură de clasă. Capitalismul creează locuri de muncă şi stabilitate. Guvernarea de dreapta garantează o imagine pozitivă a României în ochii pieţei libere. Stânga ne lasă la cheremul cămătarilor şi a statelor cu trecut şi prezent comunist.
2
- Revenirea stângii la putere pune în pericol dreptul de proprietate (vezi naţionalizările din Argentina anului 2001). Prin impozit progresiv, stânga va suprataxa reuşita şi performanţa. Stânga va alunga investitorii străini către meleaguri mai ospitaliere.
- Stânga ar arunca România în spirala nesfârşită a risipei şi a cheltuielilor nesăbuite.
- Stânga pasează datorii de neconceput în contul generaţiilor viitoare.
- Stânga ar perpetua mita şi hoţia într-un sistem sanitar primitiv şi ineficace.
- Stânga românească nu s-a delimitat niciodată, în sens moral sau juridic, de comunism. Noua Republică respectă cu pioşenie memoria victimelor tuturor dictaturilor de extremă stânga sau extremă dreapta.
- Noua Republică respinge fără echivoc orice derapaj al dreptei în extremism, colectivism, fascism, antisemitism, teoria conspiraţiei, naţionalism tribal sau negarea Holocaustului sau a Gulagului.
- Noua Republică respectă memoria victimelor fascismului şi ale comunismului din Europa interbelică.
Activism:
Activismul este cheia succesului dreptei în 2012. Dreapta se exprimă astăzi instituţionalizat şi informal – prin mijloace clasice şi neconvenţionale. Există mai mulţi poli de agregare pentru dezbaterea publică: unele grupuri militează pentru transparenţă în reducerea taxelor, altele dau bătălia pentru patrimoniu, unele fundaţii susţin explicit lideri, doctrine şi partide, altele caută suflul tineresc al noilor generaţii.
Toate aceste organizaţii exprimă urgenţa momentului: înnoirea politicii din România.
În locul seminariilor, al conferinţelor publice, al comentariilor nesfârşite pe Internet, urmează anotimpul acţiunii:
- Răspândeşte manifestul Noua Republică mai departe: diaspora, înainte de toate, prietenilor, rudelor, vecinilor şi colegilor tăi de muncă.
- Nu te limita la prieteni şi familie. Nu subestima valoarea entuziasmului la vârstele tinere. În 1989, tinerii
au provocat căderea comunismului. În 2012, tot tinerii trebuie să blocheze ascensiunea socialismului falimentar.
- Fă o listă cu toţi cunoscuţii tăi şi, cu acordul lor, transmite-le pe email mesaje care lămuresc riscul falimentului în cazul revenirii stângii la putere.
- Arată prietenilor tăi importanţa implicării.
- Nu te lăsa descurajat de sondajele propagate de televiziunile stângii.
- Apără marca Noua Republică (concept, oameni, acţiune).
- Descoperă noi lideri la nivel local şi fă-i cunoscuţi liderilor de la centru.
- Nu lăsa activitatea de recrutare pe seama altora.
- Nu pierde mai mult timp pe internet decât poţi obţine în întâlnirile directe. Regula principală: mesajele scurte sunt mai eficiente (less is more). Reciteşte de două ori mesajul înainte de a-l trimite.
- Noua Republică e un proiect care va ţine cont de noile tehnologii media. Astăzi, producerea unui videoclip, a unui slogan, a unui poster şi a altor mesaje vizuale este facilitată de canale precum YouTube, Vimeo, etc. Exploatează aceste oportunităţi unice. Încearcă să produci un clip viral.
- Există oameni care nu cunosc resursele vaste ale comunicări pe Internet (e-mail, Facebook, Twitter). Nu
ignora faptul că un simplu SMS poate genera astăzi un mesaj pe blogul personal, Facebook şi Twitter.
- Vorbeşte despre proiectul Noua Republică în intervenţiile tale la staţiile locale de radio şi TV.
Persuasiune:
- Discuţiile domestice despre Noua Republică au ca scop discutarea ultimelor ştiri din piaţă.
- O prioritate o reprezintă dialogul cu independenţii: cei dezamăgiţi sunt, adesea, bine intenţionaţi.
3
- Calmul şi seninătatea trebuie să domine atmosfera întâlnirilor Noua Republică. Poţi oferi un plus de culoare întâlnirilor printr-o discuţie despre o declaraţie proaspătă înregistrată pe YouTube etc.
- Militantul de dreapta e caracterizat de un optimism molipsitor. Acolo unde majoritatea proclamă dezastrul şi fatalitatea eşecului, omul de dreapta are soluţii şi le articulează convingător.
- Nu ezita să inviţi şi a doua oară o persoană care rămâne independentă/neutră.
- Discuţiile de la vecin la vecin au o importanţă crucială. Vei vedea care sunt limitele puterii tale de convingere, deficienţele de comunicare ale dreptei, dar vei putea devoala totodată intenţiile ascunse ale stângii.
- Stânga se bazează întotdeauna pe alegătorii neinformaţi, needucaţi şi uşor de manipulat prin discursul urii. Dreapta se bazează pe alegătorii inteligenţi, informaţi, cu personalitate, cu idei, soluţii şi spirit întreprinzător. Stânga generează ură şi discurs apocaliptic iar dreapta oferă stabilitate.
- Întâlnirile la domiciliu trebuie să fie iniţiativa ta. Nu te aştepta niciodată ca alţii să-ţi ceară de la centru ceea ce tu poţi face singur la tine acasă. Nu uita de puterea exemplului personal.
- Nu uita niciodată că mass-media controlată de USL oferă informaţii selective, tendenţioase şi false unui
electorat confuz.
- Îţi recomandăm să urmăreşti comentatorii posturilor de televiziune: TVR Info, TVR, B1TV, 10 TV, precum şi intervenţiile unor jurnalişti credibili de la Revista 22, Kamikadze, România liberă şi Evenimentul Zilei.
- Pentru discuţii sofisticate, legate de contextul internaţional, îţi recomandăm să urmăreşti documentele furnizate: The Heritage Foundation, Lord Acton Institute, The Heartland Institute, American Enterprise Institute, The Cato Institute, Citizens Against Government Waste şi The Manhattan Institute.
- Abonează-te la newsletter Noua Republică.
Protest civic
- Românii au demonstrat de-a lungul timpului că ştiu să-ţi apere interesele şi demnitatea. Lupta împotriva taxei auto e doar un exemplu în acest sens.
- Ca oameni de dreapta, credem în sprijnul financiar modest, dar generalizat la nivelul membrilor simpli ai mişcării Noua Republica. Înaintea unui eveniment local (întâlniri în parcuri, pieţe, stadioane), redactează împreună cu prietenii şi colaboratorii tăi bugetul acţiunii.
- Stabilieşte un contact cu organizaţia centrală de la Bucureşti. Alege o temă de protest civic. Propune o listă de vorbitori. Ia contact cu presa locală. Pregăteşte postere, afişe, anunţuri în blogosferă. Foloseşte intensiv SMS-ul. Caută sloganuri puternice, dar nu jignitoare sau abuzive la adresa adversarilor dreptei. Identifică buni vorbitori care pot purta mesajul mai departe.
- O acţiune centrală a platformei Noua Republică o reprintă petiţia la adresa reprezentanţilor aleşi: primari, consilieri locali, consilieri judeţeni, parlamentari şi miniştri. Spune-le păsul. Arată-ţi îngrijorarea. Adu-le aminte că ei sunt plătiţi din taxele tale! Scrie-le scrisori şi dă telefoane la cabinetul reprezentantului.
- Mulţi români se refugiază în pesimism şi resemnare, hotărând să nu mai recurgă la aceste practici. Şi totuşi, e vital ca într-un an electoral vocea cetăţenilor să răzbată dincolo de cabina de vot.
- Îndeamnă-ţi prietenii să meargă la vot. Dacă nu eşti mulţumit de oferta locală, identifică noi lideri şi propune-le să te reprezinte în postura de candidat-independent.
- Nu sunteţi singuri, suntem foarte mulţi.
- Notează-ţi numerele de telefon ale următoarelor instituţii:
- Avocatul Poporului: 021.312.71.34
- DNA: 021.312.14.97
- Parchet: 021/319.38.33
- Camera Deputaţilor: 316 0300, 414 1111
- Senat: 316 36 77, Fax: 316 36 52.
4
- Guvern: 021-314.34.00; 230.36.60
- Administraţia Prezidenţială: 0214.10.05.81
- MAE (Votul în Străinătate): 021 319.21.08 sau 319.21.25
E vital să cunoşti numele fiecărui reprezentant al judeţului/circumscripţiei tale în Parlamentul României. Nu ezita să-l interpelezi şi să-i ceri socoteală:
1. Ce legi ai susţinut în Parlament?
2. Care proiecte ale dumneavoastră mi-au ajutat comunitatea?
3. Cum vă justificaţi absenţele de la lucrările Parlamentului (plen, comisii)?
- Cetăţenii care nu şi-au contactat niciodată reprezentanţii (Consiliul Local, Consiliul Judeţean, Parlament) trebuie să înceapă s-o facă.
- Dacă nu cunoşti numele preşedintelui Consiliului Judeţean, al primarului, al reprezentantului in consiliul local sau consiliul judetean ori în Parlament, fă-ţi timp pentru a obtine aceste informatii.
- Boicotează agenda socialistă a USL. Demască necontentit incompetenţa, prostia şi ipocrizia reprezentanţilor socialiştilor.
- Abandonează timiditatea.
- Luptă cu determinare!
- Miza acestei lupte politice este salvarea României. Patru ani cu stânga la putere înseamnă bascularea spre faliment şi incapacitate de plată. Modelul Greciei ne dă de gândit.
- Modernizarea, competiţia liberă, dreptul fundamental la proprietate vor depinde de victoria dreptei.
- Dacă vrei să urneşti ţara din loc, atunci trebuie să lupţi cu determinare pentru principii, oameni şi proiecte concrete de schimbare. În vremuri de răstrişte, pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Noua Republică şi renaştera speranţelor

Am fost şi eu adeptul celor care susţineau trişti că suntem un popor vegetal şi fără reacţie. De curând am primit cu bucurie infirmarea acestei păreri dăunătoare.
Avem, aşa e, o viteză de reacţie mai în contratimp cu restul lumii, iar ideile novatoare trebuie impuse cu biciul.Dacă nu apărea o generaţie excepţională în 1848, cred că purtam şi acum işlic şi turban.
În zilele noastre peisajul politic a devenit de-a dreptul irespirabil. Pe de o parte, un PDL la putere care a salvat ţara de la o prăbuşire de tip grecesc, prin nişte măsuri curajoase şi sinucigaşe, dar care a început să piardă tot mai mult din suflul şi apetenţa de a duce la bun sfârşit acest demers. E un prilej unic, la cateva zeci de ani să poţi declanşa procedura de modernizare a acestei bicisnice ţări. Semnele sunt, însă, că baronetul portocaliu a început să simtă în ceafă vântul rece al alegerilor şi să lunece tot mai mult pe panta populismului şi a pesedizării.
De cealaltă parte, Dumnezeu cu mila. În locul unei Opoziţii reale, animată de nişte principii şi alternative, o adunătură, o gaşcă de piţifelnici şi marionete ale fosilelor comuniste. Crezul lor politic : "Jos Băsescu!" Atât! Dacă ei cred că asta e suficient să mobilizeze un electorat cu mai mult de 10 clase făcute pe bune, se înşeală amarnic.
Aşadar, ca toţi cei care, vorba lui Ponta-Che Gargara , "avem capul la noi" (Hal de expresie de viitor posibil prim-ministru!!) eram şi eu oarecum în ceaţă. Ezitam, alegeam. Vorba aceea, eu cu cine votez? Cu USL? În nici un caz! PDL? Ce să aleg? Oricum, decât Lolek şi Bolek animaţi de sforile tătucului Iliescu...! Dar, dă-o-ncolo de treabă, iar votez răul cel mai mic?
Apropo de Pontănac. S-o fi uitat şi el la excepţionalul documentar "The Soviet Story" de joi seara la TVR? Poate îi mai trece cheful de tricouri cu secera şi ciocanul. Dar nu cred, TVR e undeva pe la coada telecomenzii sale, împănată cu Antena 3 şi Realitatea.
În fine, zilele trecute, am aflat vestea că un tânăr de 33 de ani,a luat taurul de coarne şi şi-a asumat sarcina coagulării unei drepte sănătoase, a unei forţe a celor sătui de demagogie şi lichelism.
Într-unul din entuziastele mesaje pe care i le-am trimis, îi uram succes, mă ofeream şi eu să ajut şi îmi exprimam speranţa ca Noua republică să poată să se feri de oportuniştii care nu vor întărzia să dea târcoale.
Am să public şi eu manifestele acestei mişcări şi am să fiu aproape!
Acum avem speranţe!