marți, 30 octombrie 2012

David vs. Goliat

Un nume de retinut: Iulian Craciun, candidat ARD la Colegiul 8 pentru Senat! Un om cu un handicap fizic împotriva unei reptile cu handicap moral. Un om care a reuşit în viaţă de pe un scaun cu rotile, contra unui profitor care a adus in scaune pe rotile multe suflete. Un om care şi-a câştigat o grămadă de prieteni contra unui turnător ordinar,. dovedit şi care a scris rapoarte la Securitate chiar şi despre propriile rude. Un om care nu stă cu mâna întinsă la stat contra unuia care a dresat o ţară întreagă sa pomeni şi prostire în masă prin televiziunile sale nocive. Cine va câştiga? Rămâne să vedem reeditata legenda lui David şi Goliat. Să sperăm că şi cu acelaşi deznodământ, deşi realitatea e tare descurajantă!

marți, 16 octombrie 2012

Propunere

Propunere de schimbare a denumirii unui partid: PNL = Partidul Naţional Libecal!

marți, 2 octombrie 2012

O analogie haioasă

La referendumul de suspendare a preşedintelui Băsescu din această vara a fost cam ca la o nuntă la care mireasa a zis DA, socrul mare a zis DA, soacra mare a zis DA, socrul mic a zis DA, soacra mică a zis DA, naşii au zis DA, numai mirele nu s-a mai prezentat. În rest, nunta a fost valabilă!

joi, 19 iulie 2012

Ordonanţa de Urgenţă Ghiţă

Cu toate că sunt un partizan hotărât al exercitării votului, Cu toate că i-am certat de fiecare dată pe cei „scârbiţi” de clasa politică , cerându-le să meargă la vot, Cu toate că am considerat întotdeauna că este un drept câştigat cu sânge în Decembrie ’89, Din cauza modului grotesc în care o gaşcă autoproclamată „reprezentativă” a pus bocancii pe gruazul acestei ţări, Din cauza modului sfidător în care ne consideră pe toţi proşti care trebuie să creadă toate idioţeniile, Din cauza ruşinii pe care o încerc când prietenii şi colegii mei din Europa civilizată mă întreabă „cum e posibil aşa ceva”, Din cauză că nu a fost nimeni întrebat dacă e cazul să se ceară părerea poporului, ci aşa li s-a sculat unor exaltaţi, Din cauză că nu doresc să legitimizez in deplinătate această LOVITURĂ DE STAT, Am decis: Art. 1. Subsemnatul va BOICOTA farsa electorală de la 29 iulie; Art. 2. Subsemnatul va încerca să convingă pe cât mai mulţi să se alăture acestei forme de protest. Prezenta Ordonanţă intră în vigoare de la apariţia ei pe Monitorul calculatorului.

vineri, 13 iulie 2012

Semne pentru viitor

Pe la televiziuni, apar, ca reprezentanţi ai USL la dezbateri, tot felul de păcălici despre care habar n-ai fi avut că sunt parlamentari. Dincolo de insipiditatea-inodoritatea lor absolută (deşi, pentru ultima nu bag mâna în foc), te şochează gândirea şi modul lor de exprimare otova. Sunt în stare să debiteze aceeaşi placă minute în şir. La întrebări concrete, punctuale, slobozesc lozinci, citate din filozofia ciutacă, orice, numai nimic exact la subiect. La replici argumentate, se fac că plouă şi continuă imperturbabili propoziţiile învăţate pe de rost. Ce mă îngrozeşte e că sunt oameni relativ tineri. Aproape de generaţia mea. Nu sunt dinozauri de la Ştefan Gheorghiu. Apropo, aţi observat gă „greii” adevăraţi din PSD ( nu zic de PNL, căci acolo e greu să afli măcar aşa ceva) se cam codesc să iasă la lumină? Dincolo, e o mobilizare totală. Normal. Dar mişcarea de primenire e evidentă. Chiar daca un Videanu sau un Blaga sau un Oltean ies în faţă, nu mai zic de Robespierre Macovei., e evidentă trecerea în back-up a Elenei Udrea şi a Robertei Anastase. Dar cei mai vocali sunt o Andreea Vass, o Raluca Turcan, adică oameni cât de cât proaspeţi. Şi, foarte important, femei. Nu îmi dau seama de ce nimeni nu observă numărul masiv al fetelor din PDL. Eu zic că e un lucru de aplaudat. Ia uitaţi-vă, de pildă prin PSD sau PNL. In afara de comisarul NKVD Norika Nikolai, sau diafana Adriana Săftoiu, cam pauză. Mai era bătăuşa de la Craiova, dar acum e primăreasă, se burzuluieşte la bozgorii craioveni. Şi, cam atât. Asta ce înseamnă? Evident, că Băsescu e de vină!!

miercuri, 27 iunie 2012

Sunt deja la putere!

Într-o discuţie cu un fan USL acesta a afirmat că şi un cimpanzeu ar fi de preferat în locul lui Traian Băsescu şi PDL. Îl felicit, premoniţia i s-a adeverit. Cimpanzeii sunt la putere!

joi, 21 iunie 2012

Ceva se-ntâmplă!

Sub asaltul năucitor al USL-eilor, România a fost cotropită din nou de un tip de politică pe care îl credeam dispărut. Acela al primatului impostorilor şi al gargaragiilor. El, de fapt, nu dispăpruse de tot ci fermenta ca o cocă puturoasă sub pulpana ANTENELOR lui Voiculescu. Numai acolo zoaiele se lăţeau seară de seară peste o naţie tot mai manelizată şi îndobitocită de urlete. Apropo, nu aţi observat că la nici o altă televiziune nu se răcneşte ca la A3? Propagarea gratuita în eter ( cine are o antena prinde cu uşurinţă Antena 1), dar şi pe net (în vreme ce alte posturi cer taxa pentru a fi văzute, generosul dom’profesor lasă orice tiriplic sa preia emisiunile cloacelor sale. Ca şi OTV, de altfel), au dus la o diseminare incredibilă a mesajului transmis. Adăugaţi la asta prostiile crase făcute de guvernanţii precedenţi şi o să aveţi explicaţia isteriei anti-reformă care a ucis orice iniţiativă bună-rea şi care a dus la giganticele procente ale monstruoasei coaliţii. Alegerile locale din iunie au confirmat acest trend, ba chiar au dus la o adevărată disoluţie a PDL, considerat ţapul ispăşitor al situaţiei din ţară. E copleşitoare contribuţia ANTENELOR la această impresie dar, evident şi portocalii au contribuit cu vârf şi îndesat la construire propriei imagini catastrofale. Dar, despre asta, poate altădată, când va fi mai linişte. Că acum numai linişte nu e. Aduşi la putere, atenţie, nu prin vot popular, ci prin panglicării pidosnice, (exact ce combăteau cu spume la gură până atunci), USL-iştii au reuşit ca, în numai o lună să dea cu mucii în fasole mai abitir decâi PDL-ul în cinci ani. Gafele sunt monumentale şi iarăşi, ar fi intersant de analizat mai încolo. Lupta feroce pentru punerea pe labe a CCR, a ICR, a Arhivelor Naţionale, a tot ce miroase pentru ei a Traian Băsescu, au dovedit (pentru cine nu refuză să-şi dea basmaua jos de pe ochi) câtă sete de „progres” şi de „cinste” au aceşti şleahtici! Dar nu asta vreau să evidenţiez, ci faptul că, spre consternarea lor, apar tot mai multe semnale de respingere din partea celor care mai gândesc cu capul lor, nu cu balele lui Ciutacu. Acei pe care i-au crezut prea devreme puşi cu botul pe labe şi reduşi la stadiul de aplaudaci. Chiar dacă sunt (încă) o minoritate, chiar dacă marea majoritate a reduşilor sclavi ai ANTENELOR încă mai cred că Patapievici e un vândut ungurilor, evreilor, mă rog,... oricui, societatea românească de azi nu mai e cea din care s-au decriogenat fosilele trecutului. Nu mai înghite pe nemestecate orice îi bagi pe gât! Aşa imperfecte cum au fost, aşa trecute prin Parlament cu forcepsul, micile reformuţe ale lui Boc şi Băse dau semne de viaţă. Intelectualitatea cârcoteşte când pui botniţa singurului ambasador al culturii române în străinătate, mediul academic dă în clocot când află că primul ministru Ponta este un plagiator ordinar, iar, bomboana pe colivă, justiţia, atât de docilă cândva, a prins gustul independenţei şi nu mai ia poziţia de drepţi când , auzi colo, Ministrul de resort ameninţă arestarea procurorilor unui caz!!! Ba, mai mult, îl aruncă la zdup pe însuşi „capo dei tutti capi”, ,marele Bombo! Sigur, nu s-a făcut România Ţara Făgăduinţei, evident, dar, vorba aceea, ceva se întâmplă. Speranţele n-au murit toate, ba chiar există semne că mult trâmbiţata victorie din toamnă nu mai e chiar atât de categorică pe cat pare. Ca să nu sper la mai mult!

marți, 19 iunie 2012

Victor Ponta: "Eu merg la Bruxelles"!

Sigur (evident), pe el, Ca şi nou adus de barză, Ponta merge la Brussel, Că e cel mai... varză!

duminică, 17 iunie 2012

Paralele imposibile

Acum câteva luni, preşedintele Băsescu avea nefericita inspiraţie de a provoca demiterea doctorului Raed Arafat dela conducerea SMURD. A fost scânteia care a aprins valul de demonstraţii din iarnă, care a zgâlţâit serios puterea politică. Noua putere, venită, atenţie, nu prin vot sau legitimare politică, ci prin şopârleli de culise şi acte de vânzare-cumpărare, se pare că se şi consideră eternă şi imuabilă. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe decretul de numire a prim+ministrului Ponta, că acesta a şi început lupta cea grea de refacere a ţării după „dictatura” PDL. Priorităţile ţării, ... bugetul?, ...Salariile?... Ariereatele?...Inflaţia? ....Criza zonei Euro? Neeee! Nici vorbă! Altele, mai gave: Institutul de Stat în Construcţii, Volodea Tismăneanu, Curtea Constituţională (!!), TVR şi, mai nou, Institutul Cultural Roman! Astea sunt urgenţele guvernului celor care plângeau pe umerii pensionarilor astă iarnă! Descăpăţâmnarea ICR a iscat un mic protest, al papioanelor, care m-a făcut să mă gândesc la o paralelă cu scandalul Arafat, de acum cateva luni. Dar, după câteva minute, am revenit cu picioarele pe pământ. Atunci trendul era altul. Acum, şi un cimpanzeu dacă ar fi pus la alegeri împotriva unui PDL-ist, gloata isterizată ar vota cimpanzeul. Anii de antenizare au lucrat eficient. Protestul câtorva naivi cu papioane nu va duce la ceva nici măcar asemănător cu evenimentele din iarnă. Singurul aliat rămâne timpul care, poate mai curând decât ne vom aştepta, va dezvălui adevătrata faţă a hidrei aduse la putere de entuziasmul popular. Şi, poate atunci va veni şi momentul în care anumite paralele

miercuri, 13 iunie 2012

După alegerile locale -iunie 2012 , apud Silviu Brucan

Aceasta este o realitate Şi ne-adaptăm la ea, precum la tot, Căci "stupid people" e-n majoritate Şi, cel mai groaznic, are drept de vot!

joi, 24 mai 2012

Nori grei asura ţării

Din "Miza anului electoral 2012", de Adrian Papahagi Ca în primii ani ’90, lupta e inegală. Un USL profilat, îngrijorător, la 60% din intenția de vot cu greu poate fi contracarat de un PDL aflat la ora decontului. Oricâte i-am reproșa, până iese din raclă Albă-ca-Zăpada – dacă se mai deșteaptă vreodată – PDL reprezintă, în logica electorală a anului 2012, singura și ultima redută a dreptei, împotriva căreia se dezlănțuie acum furia noului hegemon. Zdrențuit și trădat, PDL rămâne partidul care, cu toate păcatele sale, a guvernat responsabil, a permis justiției să-i aresteze primari și parlamentari și a tolerat, cu un preț enorm, presa ostilă – ceea ce, se vede limpede, USL nu este dispus să facă.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Adio AGONIA

Cu câţiva ani în urmă, am descoperit cu încântare site-ul AGONIA şi secţiunea sa de epigramă. Pot afirma că pasiunea mea pentru epigramă a căpătat amploare din momentul în care am văzut prima epigramă publicată şi comentariile iscate.Ce nume semnau: Calimero, Silvia Van, Mitică Genuneanu. Am primit chiar şi o steluţă de la Sorin Olariu.
Se întâmpla acum 9 ani.
Între timp, anii au trecut, site-ul s-a dezvoltat. Au apărut alţi epigramişti dedaţi la ale virtualului, s-a creat o adevărată şcoală de epigramă la care au predat, pe lângă cei de mai sus:Cornel Rodean, Nae Bunduri, Tataia, Jupp, Norică, Marinică Dobreanu şi alţii. Aşa au apărut nume ca Atropa, Neluţu Gârda, Vali Slavu, Florin Rotaru, care fac cinste epigramei la ora actuală.
Fiecare e cu slăbiciunile sale omeneşti, cu părerile sale, cu orgoliile sale. Cu unii ne-am certat rău, cu unii ne-am împăcat, cert e că, una peste alta, am scos împreună o Antologie exemplară, una e pe cale de apariţie, la fel de bună. Cine a vrut, a învăţat şi astăzi, majoritatea epigramiştilor tineri şi buni sunt agoniştii noştri care se adună la fiecare festival să pozeze împreună. Aceştia au alcătuit o comunitate invidiată şi solidă.
Pe lângă ei,însă, a înflorit şi o tagmă a nechemaţilor, plini de orgolii şi ifose, fără nici cea mai mică receptivitate la critică şi observaţii, ba mai mult, cu un tupeu nemărginit, vituperând la adresa celor care nu acceptă prezenţa micimii lor epigramatice pe site.
Toţi aceşti (şi aceste, ca să justific acuzaţia de "misoginism" adresată de o cuconiţă cu mare ego) veleitari au convins pe unii administratori ai AGONIEI că observaţiile sunt "jigniri", critica este "vedetism" şi că porţile trebuie lăsate liber, ca tot românul (şi românca -vezi paranteza de mai sus) să poată posta orice-i trece prin căpşor şi ia forma de 4 "versuri".
Protestele mele (ca să nu vorbesc de alţii) au trecut, încet-încet, la off topic.
Ba chiar, doamna Reiter şi-a permis să îmi trimită un mail jignitor la adresa mea acuzându-mă de "bârfe de 2 lei". O somez public să îşi probeze aceste acuzaţii.
După care o las liniştită cu pseudo-epigramiştii pe care îi cultivă mămos, dar o atenţionez că secţiunea va trebui să poarte alt nume decât "EPIGRAMĂ".
Acest text va fi postat şi pe blogul meu personal şi îl voi semnala tuturor epigramiştilor din grupul meu de adrese, aşa că scoaterea sa nu va ajuta la nimic ci, dimpotrivă, va demonstra punctul de vedere şi opţiunea AGONIEI.
Acest text este ultima mea contribuţie pe AGONIA,în cazul în care nu primesc scuzele de rigoare.

sâmbătă, 31 martie 2012

Ca la noi, la nimenea! Despre cazul Roşia Montană şi reacţii.

Se vede clar cum iese la lumină
Filonul mioritic de prin noi:
Decât la ei, la muncă, jos, în mină,
Mai bine sus, cârteală, în noroi!

P.S. Aici mai e de discutat, dar am văzut o demonstraţie la Bârlad împotriva exploatării gazelor de şist, unde îşi dădeau cu părerea o mulţime de habarnişti asupra fracturării hidraulice, un procedeu folosit de decenii în industria petrolieră. Dacă a ajuns "prinţesa" Briana Caradja cunoscătoare în acest domeniu, ce să mai spun?!

marți, 27 martie 2012

"La ei" şi "la noi"

Plecarea lui Sorin Frunzăverde, „vicele” de la PDL, la PNL , a lăsat „mască” pe toată lumea şi a lansat o serie de aprecieri şi de comentarii. Dincolo de entuziasmul celor care s-au grăbit să anunţe prohodul PDL, părerea mea e că lovitura are dublu sens.
Intr-adevăr, PDL pierde un „greu” foarte greu, bun organizator şi piesă de bază în angrenajul oranj.
Dar şi USL îşi bagă în casă un cal troian deosebit de otrăvit. Tot eşafodajul lor clădit împotriva „trădătorilor” de la UNPR se prăbuşeşte. Dintr-o dată, o ţintă favorită şi cu priză la public trebuie abandonată, că, de, nu mai cadrează!
Toată poliloghia vituperantă asupra „imoralităţii” parlamentarilor UNPR devine ce era evident că e, de la început: pură demagogie! Frumoasele diatribe ale lui Victoraş şi Crinuleţ se dovedesc limpezi ca apa chioară din care erau făcute!
„La ei” era crimă. „La noi” e dreptate!
Ca să cităm pagina de autor de pe AGONIA:
Traseismul ăsta, zău,
Îl privim cum ne convine:
Când trădează-ai noştri-i rău,
Când trădează-ai lor, e bine!

luni, 26 martie 2012

Gura păcătosului, adevăr grăieşte!

Victoraş cel Pontaş se întreba astăzi, revoltat, referindu-se la Gabriel Boldea, de modul în care a ajuns acesta în Parlament de pe locul 2!
Lângă poznaşul mic Titulescu, mic Che Guevarra, mic orice, zâmbea pe sub mustaţă, în infiorătorul său stil, nimeni altul decât Crin Orhidee Antonescu, ajuns senator prin puricarea puricilor, de pe locul 3!
Evident, Băsescu e de vină!

joi, 8 martie 2012

Despre demisii şi despre onoare în 5 minute

Acum 5 ani, în vremea faimoasei acţiuni securiste de suspendare a preşedintelui Băsescu, s-a făcut mare tam-tam pe o „promisiune” neonorată a domniei sale, şi anume „demisia în 5 minute”. Maşina de tocat lături de la ANTENA 3, prin gura scârbită a CTP-ului, bolborosea cele mai fioroase imprecaţii asupra lipsei de onoare a tiranului, care nu a binevoit sa abandoneze lupta şi să pice, pară-mălăiaţă în gurile căscate ale viitorilor uslaşi!
Mamă-mamă, ce ne auzeau urechile ce de mai valuri de disursuri despre onoare şi respect mai curgeau!
Recent, copreşedintele USL, Crinuleţ Antenescu, se dădea de ceasul morţii în mână cu demisiile întregii turme USL din Parlament. După ce câteva minţi mai lucide l-au tras de mânecă pe exaltat, ideea a murit, înlocuită de şi mai caraghiosul „protest activ”, care încă ucide evoluţia normală a ţării de câteva saptămâni bune.
Deci, luminaţi politicieni USL, cum e? Cum rămâne cu demisia şi onoarea?

miercuri, 15 februarie 2012

A început revoluţia bunului simţ !(?)

Antonescu cel năuc,
Nu s-a complicat deloc:
Şi-a şters contul de Facebook,
Şi-a intrat în FeseBoc!

marți, 31 ianuarie 2012

Bucureştiul ar putea rămâne fără gaze!!

Extraordinar! Nu-mi vine să cred ce citesc.
Şedinţă la Ministerul Economiei. S-a solicitat sporirea importurilor de gaze naturale. Există pericolul ca cetăţenii Bucureştiului (şi poate nu numai) să rămână fără căldură. Şocant este nu că se poate întâmpla asta, ci că se întâmplă după nici o săptămână de temperaturi mai serioase, de iarnă. Să fim serioşi, până acum a fost un fel de primăvară! Păi atunci, unde sunt munţii ăia de gaze inmagazinate în subteran care, ne asigurau oficialii TRANS şi ROMGAZ, sunt suficienţi să trecem prin iarnă? Ce naiba ne făceam dacă începea gerul din Noiembrie, ca în alte dăţi?
Nu cred în teoriile care văd conspiraţii peste tot. Nu cred că asta face parte dintr-un plan de diabolizare a Puterii. Deşi, vorba cuiva, urlătorii din piaţă n-or să strige „Jos Oprescu, ci, evident, „Jos Băsescu”! Pentru că, nu-i aşa, tot „tiranul” e de vină că nu-i gaz pe ţeavă!
Mai degrabă cred în realitatea prostiei româneşti şi a muncii specific „la stat”, extenuantă între 10.00 şi 10.05, când se mută dosarele de pe un birou pe altul şi când se calculează sporurile de neimaginat pentru un truditor la patron. Cu adăugirea că ultimului nu-i arde de ars prin pieţe şi „agore”, pentru că are treabă.
Pe bune.

miercuri, 18 ianuarie 2012

… demonstranti, ati pierdut inainte de a incepe ! Obisnuiti-va cu ideea Alin Fumurescu ianuarie 19, 2012 Dezbatere, Politica & Doctrine Deocamdata nu

… demonstranti, ati pierdut inainte de a incepe ! Obisnuiti-va cu ideea
Alin Fumurescu ianuarie 19, 2012 Dezbatere, Politica & Doctrine
Deocamdata nu sunt comentarii 161 Vizualizari

… nu e insa cazul nici sa va enervati, nici sa va lasati cuprinsi de disperare. Sa va enervati, n-are rost : asta nu e o parere, e un fapt. Sa va lasati cuprinsi de disperare, iarasi n-are rost : dimpotriva, puteti sa va felicitati. O meritati din plin.

Si-acum sa vedem de ce ati pierdut inca inainte de a incepe. Pai, mai intai de toate, pentru ca va imaginati – fiecare in felul vostru – o lume mirifica, sublima, dar una care prezinta si-un mic defect : lipseste cu desavarsire. O lume care n-a fost si nu va fi niciodata posibila. Vorba lui Michael Munger, de la Duke University, un libertarian declarat, nesuferit de inteligent chiar si pentru libertarieni : « Libertarianismul e precum inorogul care trage vanturi cu aroma de trandafiri. Toti il iubim, dar asa ceva nu exista » (nu se exista, ar fi zis un ardelean J). Prin extensie, argumentul poate fi aplicat deopotriva celor care viseaza o democratie directa, vreo forma hipster de socialism sau comunism, pensiile si salariile cresc pentru ca asa vrea majoritatea, sau pur si simplu o lume in care politicienii sunt de buna credinta, nu mai exista coruptie, toti isi fac treaba, toti sunt angajati civic, nimeni nu mai scuipa seminte pe jos, si, daca tot e sa tragem vanturi (ceea ce nu-i sigur), macar sa fie cu aroma de trandafiri. s.a.m.d.. Daca oamenii ar fi zei, zicea Aristotel, n-ar mai avea nevoie de politica. Dar nu suntem nici macar ingeri.

Asta asa, la modul general. Intrand acum in detaliile mundane, esecul devine si mai mult o chestiune de fapt. Din nou, de la general, spre particular : marea ingrijorare a tuturor protestatarilor de buna credinta pare sa fie posibilitatea de manipulare a demonstratiilor in favoarea opozitiei. A USL. Consensul e ca « toti sunt o apa si-un pamant » si ca protestele sunt impotriva intregii clase politice. De fapt, impotriva « sistemului ». Colac peste pupaza, dupa cum remarca Mihai Gotiu, frica de manipulare poate fi cea mai mare manipulare. [Nota : Mihai, n-ai mentionat sursa de inspiratie - discursul inaugural al lui FDR : « All we have to fear is fear itself ! »] Asa si e, cu amendamentul ca, in politica reala, lucrurile nu se opresc nici la pupaza, dar nici la colac. Peste colacul lui Gotiu mai vine o pupaza, care zice ca asta e manipularea manipularii, si-apoi inca un colac, care zice ca asta e manipularea manipularii manipularii, si tot asa, pana la sfarsitul lumii asteia. In politica, manipularea manipularii e tot o manipulare care se cere manipulata.

Si altfel nu poate fi. Asta e conditia umana.

Mai mult. Lumea zice ca s-a saturat de politica si de politicieni – dar si asta e tot politica. Cand iesi in strada sau ramai pe canapea, tot politica faci. « Anti-sistemul » e tot un sistem. Nu va mai amagiti singuri. Nimeni nu poate sari peste propria-i umbra. Asta-i valabil si-n Romania si aiurea.

Inorogii care trag vanturi cu aroma de trandafiri sunt mirifici, sublimi, dar lipsesc cu desavarsire. Macar asta s-ar cuveni lamurit din capul locului.

Si-acum detaliile din ce in ce mai meschine – da’ asta-i viata, n-avem ce face. Nu ne hranim cu ambrozie (ba chiar si zeii aia de-o faceau nu erau scutiti de problemele astea, mai triviale). Daca Boc isi da demisia, USL va castiga viitoarele alegeri, vreti, nu vreti. Ce-ar insemna asta, nu ma mai caznesc sa explic. Cine nu intelege, sa nu inteleaga. Daca Basescu isi da demisia si se organizeaza anticipate, tara se scufunda in haos pentru cateva luni. In actualul context, haosul echivaleaza cu prapastia. Daca nu ma credeti, intrebati-i pe unguri. Intrebati-l pe Orban, care, ocos, n-a vrut « sa-si vanda tara ». O face acum, de nevoie, in conditii mai proaste. Uitati de maririle de salarii si pensii, ca alea nu vi le poate asigura decat inorogul de mai sus. Decalarea alegerilor ? Da, asta se mai poate – asta e fezabil. Rosia Montana ? Da, si proiectul asta se mai poate opri. Si asta e fezabil. Ma indoiesc, insa, ca aceste solutii punctuale (vezi reintoarcerea lui Arafat la Minister si reluarea dezbaterilor pe legea Sanatatii) ii vor multumi pe cei care vor « revolutia sistemului ». (A propos, « revolutie » inseamna intoarcerea la punctul de plecare. La care punct s-ar intoarce acesti « revolutionari » mi-e neclar – spre deosebire de Decembrie ’89).

Buuun. As putea continua asa mult si bine, cu tema violentelor, a lipitorilor de afise adusi cu autocarele, dar mi-e teama ca va demoralizez de tot si nu fac decat sa aman o concluzie care nu poate fi evitata : ati pierdut ! Indiferent din ce parte va uitati, indiferent dinspre ce parte ati intrat in piata, la demonstratii, ati pierdut. Inorogii nu exista. Asta-i faptul.

Si-acum vine partea buna : Nu conteaza ! Nu conteaza ca ati pierdut ! Conteaza ce ati pierdut si cum. Spune-mi ce-ai pierdut ca sa-ti spun cine esti. Sunteti intr-o companie buna. Daca e sa ne luam numai dupa Romania si numai dupa ultimele doua decenii (desi exemplele ar fi mult mai numeroase) n-aveti de ce sa va rusinati. Dimpotriva ! Si cei care am iesit in strada in Decembrie ’89 tot inorogi visam. Si noi am pierdut. Revolutia noastra a fost « furata ». Dar nu m-am plans nici atunci, nici acum. Nimeni nu-mi poate fura mie ceea ce-am simtit atunci – sentimentul acela de eliberare. Si-apoi Piata Universitatii. SI-acolo am pierdut – dar cat de frumos am facut-o ! Mi-a placut, chiar cand am fost la mineriade, chiar cand mi-am incasat portia de lacrimogene, chiar cand m-am speriat mai mult de gospodinele isterice strigand « Ucide-l ! Ucide-l ! » decat de mineri sau de scutieri, chiar cand am fost arestat intervievand cativa soldati pusi sa pazeasca cladirea Radioului. Si-am mai iesit o data in strada, in 1996, cand cu victoria CDR. Si-atunci am pierdut. Nici atunci nu mi-a parut rau, dupa cum nu-mi pare nici acum.

Pierzand, am castigat de fiecare data. Atata vreme cat te ambitionezi sa castigi prin KO, n-ai cum sa nu pierzi.

Asa ca repet : Ati pierdut !

Cand, insa, incepi sa contabilizezi punctele castigate, lucrurile incep sa se prezinte intr-o alta lumina. Ce-ar fi fost Romania fara Decembrie ’89, fara Piata Universitatii, fara Victoria CDR din 1996?

Nu va iluzionati : politica nu se poate conduce din strada. In strada stai cat stai, dupa care mergi acasa – si tot altii fac legile. Sa nu se iluzioneze insa nici cei care incearca sa va minimizeze efectul.

Lumea nu s-a schimbat cu « cinici », nici cu « realisti ». Lumea s-a schimbat cu oameni care au pierdut fugarind inorogi.

Si, daca nu ma credeti, uitati-va la Iisus.

El nu si-a facut iluzii.