Ca la noi, la nimenea! Despre cazul Roşia Montană şi reacţii.

Se vede clar cum iese la lumină
Filonul mioritic de prin noi:
Decât la ei, la muncă, jos, în mină,
Mai bine sus, cârteală, în noroi!

P.S. Aici mai e de discutat, dar am văzut o demonstraţie la Bârlad împotriva exploatării gazelor de şist, unde îşi dădeau cu părerea o mulţime de habarnişti asupra fracturării hidraulice, un procedeu folosit de decenii în industria petrolieră. Dacă a ajuns "prinţesa" Briana Caradja cunoscătoare în acest domeniu, ce să mai spun?!

"La ei" şi "la noi"

Plecarea lui Sorin Frunzăverde, „vicele” de la PDL, la PNL , a lăsat „mască” pe toată lumea şi a lansat o serie de aprecieri şi de comentarii. Dincolo de entuziasmul celor care s-au grăbit să anunţe prohodul PDL, părerea mea e că lovitura are dublu sens.
Intr-adevăr, PDL pierde un „greu” foarte greu, bun organizator şi piesă de bază în angrenajul oranj.
Dar şi USL îşi bagă în casă un cal troian deosebit de otrăvit. Tot eşafodajul lor clădit împotriva „trădătorilor” de la UNPR se prăbuşeşte. Dintr-o dată, o ţintă favorită şi cu priză la public trebuie abandonată, că, de, nu mai cadrează!
Toată poliloghia vituperantă asupra „imoralităţii” parlamentarilor UNPR devine ce era evident că e, de la început: pură demagogie! Frumoasele diatribe ale lui Victoraş şi Crinuleţ se dovedesc limpezi ca apa chioară din care erau făcute!
„La ei” era crimă. „La noi” e dreptate!
Ca să cităm pagina de autor de pe AGONIA:
Traseismul ăsta, zău,
Îl privim cum ne convine:
Când trădează-ai noştri-i rău,
Când trădează-ai lor, e bine!

Gura păcătosului, adevăr grăieşte!

Victoraş cel Pontaş se întreba astăzi, revoltat, referindu-se la Gabriel Boldea, de modul în care a ajuns acesta în Parlament de pe locul 2!
Lângă poznaşul mic Titulescu, mic Che Guevarra, mic orice, zâmbea pe sub mustaţă, în infiorătorul său stil, nimeni altul decât Crin Orhidee Antonescu, ajuns senator prin puricarea puricilor, de pe locul 3!
Evident, Băsescu e de vină!

Despre demisii şi despre onoare în 5 minute

Acum 5 ani, în vremea faimoasei acţiuni securiste de suspendare a preşedintelui Băsescu, s-a făcut mare tam-tam pe o „promisiune” neonorată a domniei sale, şi anume „demisia în 5 minute”. Maşina de tocat lături de la ANTENA 3, prin gura scârbită a CTP-ului, bolborosea cele mai fioroase imprecaţii asupra lipsei de onoare a tiranului, care nu a binevoit sa abandoneze lupta şi să pice, pară-mălăiaţă în gurile căscate ale viitorilor uslaşi!
Mamă-mamă, ce ne auzeau urechile ce de mai valuri de disursuri despre onoare şi respect mai curgeau!
Recent, copreşedintele USL, Crinuleţ Antenescu, se dădea de ceasul morţii în mână cu demisiile întregii turme USL din Parlament. După ce câteva minţi mai lucide l-au tras de mânecă pe exaltat, ideea a murit, înlocuită de şi mai caraghiosul „protest activ”, care încă ucide evoluţia normală a ţării de câteva saptămâni bune.
Deci, luminaţi politicieni USL, cum e? Cum rămâne cu demisia şi onoarea?