Sunt deja la putere!

Într-o discuţie cu un fan USL acesta a afirmat că şi un cimpanzeu ar fi de preferat în locul lui Traian Băsescu şi PDL. Îl felicit, premoniţia i s-a adeverit. Cimpanzeii sunt la putere!

Ceva se-ntâmplă!

Sub asaltul năucitor al USL-eilor, România a fost cotropită din nou de un tip de politică pe care îl credeam dispărut. Acela al primatului impostorilor şi al gargaragiilor. El, de fapt, nu dispăpruse de tot ci fermenta ca o cocă puturoasă sub pulpana ANTENELOR lui Voiculescu. Numai acolo zoaiele se lăţeau seară de seară peste o naţie tot mai manelizată şi îndobitocită de urlete. Apropo, nu aţi observat că la nici o altă televiziune nu se răcneşte ca la A3? Propagarea gratuita în eter ( cine are o antena prinde cu uşurinţă Antena 1), dar şi pe net (în vreme ce alte posturi cer taxa pentru a fi văzute, generosul dom’profesor lasă orice tiriplic sa preia emisiunile cloacelor sale. Ca şi OTV, de altfel), au dus la o diseminare incredibilă a mesajului transmis. Adăugaţi la asta prostiile crase făcute de guvernanţii precedenţi şi o să aveţi explicaţia isteriei anti-reformă care a ucis orice iniţiativă bună-rea şi care a dus la giganticele procente ale monstruoasei coaliţii. Alegerile locale din iunie au confirmat acest trend, ba chiar au dus la o adevărată disoluţie a PDL, considerat ţapul ispăşitor al situaţiei din ţară. E copleşitoare contribuţia ANTENELOR la această impresie dar, evident şi portocalii au contribuit cu vârf şi îndesat la construire propriei imagini catastrofale. Dar, despre asta, poate altădată, când va fi mai linişte. Că acum numai linişte nu e. Aduşi la putere, atenţie, nu prin vot popular, ci prin panglicării pidosnice, (exact ce combăteau cu spume la gură până atunci), USL-iştii au reuşit ca, în numai o lună să dea cu mucii în fasole mai abitir decâi PDL-ul în cinci ani. Gafele sunt monumentale şi iarăşi, ar fi intersant de analizat mai încolo. Lupta feroce pentru punerea pe labe a CCR, a ICR, a Arhivelor Naţionale, a tot ce miroase pentru ei a Traian Băsescu, au dovedit (pentru cine nu refuză să-şi dea basmaua jos de pe ochi) câtă sete de „progres” şi de „cinste” au aceşti şleahtici! Dar nu asta vreau să evidenţiez, ci faptul că, spre consternarea lor, apar tot mai multe semnale de respingere din partea celor care mai gândesc cu capul lor, nu cu balele lui Ciutacu. Acei pe care i-au crezut prea devreme puşi cu botul pe labe şi reduşi la stadiul de aplaudaci. Chiar dacă sunt (încă) o minoritate, chiar dacă marea majoritate a reduşilor sclavi ai ANTENELOR încă mai cred că Patapievici e un vândut ungurilor, evreilor, mă rog,... oricui, societatea românească de azi nu mai e cea din care s-au decriogenat fosilele trecutului. Nu mai înghite pe nemestecate orice îi bagi pe gât! Aşa imperfecte cum au fost, aşa trecute prin Parlament cu forcepsul, micile reformuţe ale lui Boc şi Băse dau semne de viaţă. Intelectualitatea cârcoteşte când pui botniţa singurului ambasador al culturii române în străinătate, mediul academic dă în clocot când află că primul ministru Ponta este un plagiator ordinar, iar, bomboana pe colivă, justiţia, atât de docilă cândva, a prins gustul independenţei şi nu mai ia poziţia de drepţi când , auzi colo, Ministrul de resort ameninţă arestarea procurorilor unui caz!!! Ba, mai mult, îl aruncă la zdup pe însuşi „capo dei tutti capi”, ,marele Bombo! Sigur, nu s-a făcut România Ţara Făgăduinţei, evident, dar, vorba aceea, ceva se întâmplă. Speranţele n-au murit toate, ba chiar există semne că mult trâmbiţata victorie din toamnă nu mai e chiar atât de categorică pe cat pare. Ca să nu sper la mai mult!

Victor Ponta: "Eu merg la Bruxelles"!

Sigur (evident), pe el, Ca şi nou adus de barză, Ponta merge la Brussel, Că e cel mai... varză!

Paralele imposibile

Acum câteva luni, preşedintele Băsescu avea nefericita inspiraţie de a provoca demiterea doctorului Raed Arafat dela conducerea SMURD. A fost scânteia care a aprins valul de demonstraţii din iarnă, care a zgâlţâit serios puterea politică. Noua putere, venită, atenţie, nu prin vot sau legitimare politică, ci prin şopârleli de culise şi acte de vânzare-cumpărare, se pare că se şi consideră eternă şi imuabilă. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe decretul de numire a prim+ministrului Ponta, că acesta a şi început lupta cea grea de refacere a ţării după „dictatura” PDL. Priorităţile ţării, ... bugetul?, ...Salariile?... Ariereatele?...Inflaţia? ....Criza zonei Euro? Neeee! Nici vorbă! Altele, mai gave: Institutul de Stat în Construcţii, Volodea Tismăneanu, Curtea Constituţională (!!), TVR şi, mai nou, Institutul Cultural Roman! Astea sunt urgenţele guvernului celor care plângeau pe umerii pensionarilor astă iarnă! Descăpăţâmnarea ICR a iscat un mic protest, al papioanelor, care m-a făcut să mă gândesc la o paralelă cu scandalul Arafat, de acum cateva luni. Dar, după câteva minute, am revenit cu picioarele pe pământ. Atunci trendul era altul. Acum, şi un cimpanzeu dacă ar fi pus la alegeri împotriva unui PDL-ist, gloata isterizată ar vota cimpanzeul. Anii de antenizare au lucrat eficient. Protestul câtorva naivi cu papioane nu va duce la ceva nici măcar asemănător cu evenimentele din iarnă. Singurul aliat rămâne timpul care, poate mai curând decât ne vom aştepta, va dezvălui adevătrata faţă a hidrei aduse la putere de entuziasmul popular. Şi, poate atunci va veni şi momentul în care anumite paralele

După alegerile locale -iunie 2012 , apud Silviu Brucan

Aceasta este o realitate Şi ne-adaptăm la ea, precum la tot, Căci "stupid people" e-n majoritate Şi, cel mai groaznic, are drept de vot!