Reformulare:
La Externe: Teodor Boconcschi,
la Interne: Vasile Boclaga,
la Transporturi: Radu Bocceanu,
la Justiţie: Bocătălin Predoiu,
la Mediu: Laszlo Bocbely,
la Cultură: Bokelemen Hunor,
la Turism: Elena Udrea-Bocoş.
marți, 22 decembrie 2009
joi, 17 decembrie 2009
Rădoiţa
După succesul Geoneluşului şi al fabulei celor trei trandafiri, am primit reclamaţii ca nu am postat şi Rădoiţa pe blog.
Hai să fac pe plac tuturor şi să o postez.
Menţionez că nu este o baladă pentru Mirel Rădoi, cum spune Cosmin pe Hotnews, ci, pur şi simplu o parodie la adresa lui Jiji Becaloidul. E mai veche, dar s-a nimerit să o citesc în public, la BOCANCUL LITERAR taman cand bocea copilaşul ăla ( nu al lui Băse!!) că pleacă Mirel la arabi.
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Capăt de tramvai,
Iată, vin la vale,
Se scobor în cale,
Iată, vin în pripă,
Trei şefi de echipă.
Unu-i coposean,
Unul e borcean
Şi-unu-i piperean.
Iar cel coposean
Şi cu cel borcean,
Mări, se vorbiră
Şi se sfătuiră
Ca, pân’ la finală,
Să mi-l bage-n boală
Şi să conlucreze
Să mi-l depuncteze
Pe cel piperean,
Că-i mai ortoman
Şi-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Mândre şi măiastre,
Toate roş-albastre.
Dar cea Rădoiţă,
Cu lâna plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Geamuri nu mai sparge.
-Rădoiţă laie,
Laie, bucălaie,
Fotbalist, o laie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace.
Ori eşti suspendată
Ori accidentată?
-Draguţule bace,
Dă-ţi echipa-ncoace,
Şi le zi, măi dragă,
Că e rost de şpagă.
Stăpâne, stăpâne,
Cheamă... orice, numa’ câine să nu fie!
Că, până-n retur,
Îi mănâncă-n fund
Pe cel coposean
Şi pe cel borcean
Să se alieze
Să te depuncteze.
-Rădoiţă dragă,
Dacă nu vor şpagă
Şi doresc himere,
Păi, sunt hahalere!
Să-i spui lui borcean
Şi lui coposean
Ca să mă ascundă
În liga secundă!
Şi, de-o fi să joc,
Fără de noroc,
O să bag în voi
Mii de euroi,
Ca să ies pe doi!
Asta sa le spui,
Şi, la cap să-mi pui
Fluier corpodean,
Mult zice cu-alean
Fluieraş tudor
Mult zice cu dor,
Fluieraş balaj
Zice cu curaj,
Fluier heleştean
Să-l arunc pe geam.
Oile s-or strânge
Pe mine m-or plânge.
Că, la mintea mea,
Am distrus o stea!
Ca să fac remiză
Am dat o valiză!
Naşul şi Mitică
Boşii de la Ligă,
Mi-au ştiut de frică.
Şi-am avut la meci
Sute de zevzeci.
Capete cu plete
În mâini cu brichete.
Păsărele mii
Şi minţi de copii.
Şi, de vezi acuş,
Mândru memeluş,
Din ochi lăcrimând,
Şi câmpii bătând,
Tu să-i spui curat
Că am fost furat
De arbitrii hoţi
Câini alb-roşii toţi.
Şi, la meciul meu,
Însuşi Dumnezeu
Se afla în schemă
Şi juca extremă.
Şi, la urma urmei,
Tu, la restul turmei,
Să nu spui, drăguţă,
C-am dat din punguţă,
Ca sa ies pe doi,
Mii de euroi.
Ci, c-am dus la meci
Sute de zevzeci,
Naşul şi Mitică,
Fără nici o frică.
Asta dă pe clanţă,
Că-i de importanţă!
Altfel, eşti o zdreanţă!
Hai să fac pe plac tuturor şi să o postez.
Menţionez că nu este o baladă pentru Mirel Rădoi, cum spune Cosmin pe Hotnews, ci, pur şi simplu o parodie la adresa lui Jiji Becaloidul. E mai veche, dar s-a nimerit să o citesc în public, la BOCANCUL LITERAR taman cand bocea copilaşul ăla ( nu al lui Băse!!) că pleacă Mirel la arabi.
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Capăt de tramvai,
Iată, vin la vale,
Se scobor în cale,
Iată, vin în pripă,
Trei şefi de echipă.
Unu-i coposean,
Unul e borcean
Şi-unu-i piperean.
Iar cel coposean
Şi cu cel borcean,
Mări, se vorbiră
Şi se sfătuiră
Ca, pân’ la finală,
Să mi-l bage-n boală
Şi să conlucreze
Să mi-l depuncteze
Pe cel piperean,
Că-i mai ortoman
Şi-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Mândre şi măiastre,
Toate roş-albastre.
Dar cea Rădoiţă,
Cu lâna plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Geamuri nu mai sparge.
-Rădoiţă laie,
Laie, bucălaie,
Fotbalist, o laie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace.
Ori eşti suspendată
Ori accidentată?
-Draguţule bace,
Dă-ţi echipa-ncoace,
Şi le zi, măi dragă,
Că e rost de şpagă.
Stăpâne, stăpâne,
Cheamă... orice, numa’ câine să nu fie!
Că, până-n retur,
Îi mănâncă-n fund
Pe cel coposean
Şi pe cel borcean
Să se alieze
Să te depuncteze.
-Rădoiţă dragă,
Dacă nu vor şpagă
Şi doresc himere,
Păi, sunt hahalere!
Să-i spui lui borcean
Şi lui coposean
Ca să mă ascundă
În liga secundă!
Şi, de-o fi să joc,
Fără de noroc,
O să bag în voi
Mii de euroi,
Ca să ies pe doi!
Asta sa le spui,
Şi, la cap să-mi pui
Fluier corpodean,
Mult zice cu-alean
Fluieraş tudor
Mult zice cu dor,
Fluieraş balaj
Zice cu curaj,
Fluier heleştean
Să-l arunc pe geam.
Oile s-or strânge
Pe mine m-or plânge.
Că, la mintea mea,
Am distrus o stea!
Ca să fac remiză
Am dat o valiză!
Naşul şi Mitică
Boşii de la Ligă,
Mi-au ştiut de frică.
Şi-am avut la meci
Sute de zevzeci.
Capete cu plete
În mâini cu brichete.
Păsărele mii
Şi minţi de copii.
Şi, de vezi acuş,
Mândru memeluş,
Din ochi lăcrimând,
Şi câmpii bătând,
Tu să-i spui curat
Că am fost furat
De arbitrii hoţi
Câini alb-roşii toţi.
Şi, la meciul meu,
Însuşi Dumnezeu
Se afla în schemă
Şi juca extremă.
Şi, la urma urmei,
Tu, la restul turmei,
Să nu spui, drăguţă,
C-am dat din punguţă,
Ca sa ies pe doi,
Mii de euroi.
Ci, c-am dus la meci
Sute de zevzeci,
Naşul şi Mitică,
Fără nici o frică.
Asta dă pe clanţă,
Că-i de importanţă!
Altfel, eşti o zdreanţă!
marți, 15 decembrie 2009
Geoneluşul-ţop
Eu am numai trei sondaje
(În afară de IRSOP).
Râd diverse personaje
Şi mă strigă: Geoană-Ţop!
Ceilalţi din partid o scaldă,
Ca şi Crinuleţ, dar eu,
Mă îmbăt cu apă caldă,,
C-aşa am făcut mereu!
Şi, stau singur ziua toată
Şi plâng mult când mă gândesc
C-am fost prostănac odată
Şi, la fel am să trăiesc.
Şi mi-aduc mereu aminte
(Şi mai ţopăi şi acum),
Cum am fost eu preşedinte,
Până-n Kiseleff, în drum!
Dar votanţii răi la suflet
Sunt urâţi, precum acel
Care m-a înfrânt pe mine
Şi îl cheamă Trăienel!
M-a învins cu răutate,
Şi cu fraudă la vot,
De-am primit atâtea coate,
Şi atâţia pumni în bot!
Acu,-mi fură şi guvernul,
Ca să-l pună iar pe Boc!
Ce-aş băga o contestare,
Să nu-l mai vedem deloc!
Dar îl las aşa, să-i pară,
Răului, că nu-s deştept.
O să-l suspendăm la vară.
..........................................
Mamă-mamă,-abia aştept!
(În afară de IRSOP).
Râd diverse personaje
Şi mă strigă: Geoană-Ţop!
Ceilalţi din partid o scaldă,
Ca şi Crinuleţ, dar eu,
Mă îmbăt cu apă caldă,,
C-aşa am făcut mereu!
Şi, stau singur ziua toată
Şi plâng mult când mă gândesc
C-am fost prostănac odată
Şi, la fel am să trăiesc.
Şi mi-aduc mereu aminte
(Şi mai ţopăi şi acum),
Cum am fost eu preşedinte,
Până-n Kiseleff, în drum!
Dar votanţii răi la suflet
Sunt urâţi, precum acel
Care m-a înfrânt pe mine
Şi îl cheamă Trăienel!
M-a învins cu răutate,
Şi cu fraudă la vot,
De-am primit atâtea coate,
Şi atâţia pumni în bot!
Acu,-mi fură şi guvernul,
Ca să-l pună iar pe Boc!
Ce-aş băga o contestare,
Să nu-l mai vedem deloc!
Dar îl las aşa, să-i pară,
Răului, că nu-s deştept.
O să-l suspendăm la vară.
..........................................
Mamă-mamă,-abia aştept!
miercuri, 9 decembrie 2009
Fabulă electorală 2009
Aveam odată, într-o glastră,
Dintr-un cristal, sensibil, fin,
Pe un pervaz, la o fereastră,
Trei roşii trandafiri şi-un crin.
Ce stranie alăturare,
Total opusă legii firii,
Aşa o delicată floare,
Într-un pocal cu trandafirii!
I-a luat aseară bunicuţa,
C-aşa e dânsa,grijulie,
Şi le-a dat apă cu cănuţa,
Şi un bănuţ,...aşa,... să fie!
Afară,-n stratul din grădină,
În frigul aspru şi zbanghiu,
Se ridica, lângă-o sulfină,
Un trandafir portocaliu.
Avea pe vârf, cumva, lăsate,
Un număr mare de petale
Dar şi şuviţe adunate
Pe zonele occipitale.
Creştea cu spini şi cu prestanţă,
Aşa cum trandafirii cresc,
Împrăştiind în ambianţă,
Un damf de rom marinăresc.
Din vază chicotea buchetul,
Că-n casă-i cald şi este bine,
Şi-afară,-ncetul cu încetul,
Te uită, iarna cruntă vine.
Dar, vai, nenorocită fază,
Numai un pic bătut-a vântul,
Că geamul s-a izbit de vază
Făcând-o una cu pământul.
Iar trandafirul din poiată,
Udat şi adăpat de ploi,
A înflorit a doua dată,
Iar cei cu crinul... la gunoi!
Rezultă-nvăţături morale:
Când pierd contactul cu pământul,
Buchetele artificiale,
Le-mprăştie pe dată vântu’!
Dintr-un cristal, sensibil, fin,
Pe un pervaz, la o fereastră,
Trei roşii trandafiri şi-un crin.
Ce stranie alăturare,
Total opusă legii firii,
Aşa o delicată floare,
Într-un pocal cu trandafirii!
I-a luat aseară bunicuţa,
C-aşa e dânsa,grijulie,
Şi le-a dat apă cu cănuţa,
Şi un bănuţ,...aşa,... să fie!
Afară,-n stratul din grădină,
În frigul aspru şi zbanghiu,
Se ridica, lângă-o sulfină,
Un trandafir portocaliu.
Avea pe vârf, cumva, lăsate,
Un număr mare de petale
Dar şi şuviţe adunate
Pe zonele occipitale.
Creştea cu spini şi cu prestanţă,
Aşa cum trandafirii cresc,
Împrăştiind în ambianţă,
Un damf de rom marinăresc.
Din vază chicotea buchetul,
Că-n casă-i cald şi este bine,
Şi-afară,-ncetul cu încetul,
Te uită, iarna cruntă vine.
Dar, vai, nenorocită fază,
Numai un pic bătut-a vântul,
Că geamul s-a izbit de vază
Făcând-o una cu pământul.
Iar trandafirul din poiată,
Udat şi adăpat de ploi,
A înflorit a doua dată,
Iar cei cu crinul... la gunoi!
Rezultă-nvăţături morale:
Când pierd contactul cu pământul,
Buchetele artificiale,
Le-mprăştie pe dată vântu’!
vineri, 4 decembrie 2009
De va veni la tine vântuuuu....
In urma vizitei D-lui candidat Geoana la scâncetul bebeluşului SOV, la pătuţul acestuia, inevitabil, nu mi-am putut înfrâna memoria să nu fredonăm un cântecel al formaţiei MONDIAL de acum muuulţi ani, pe când Mirciulică era un copilaş micuţ şi prostuţ. Între timp a crescut.
Deci, MONDIAL, versuri Octavian Goga:
http://www.youtube.com/watch?v=MoB6-qF9YQk
Dar mult mai sugestive mi s-ar părea versurile din strofa de mijoc, bine-ar fi să fie şi profetice:
De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.
Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii;
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...
Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?...
Deci, MONDIAL, versuri Octavian Goga:
http://www.youtube.com/watch?v=MoB6-qF9YQk
Dar mult mai sugestive mi s-ar părea versurile din strofa de mijoc, bine-ar fi să fie şi profetice:
De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.
Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii;
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...
Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?...
miercuri, 25 noiembrie 2009
Linişte!
Lumea vrea linişte.
Nu vi se pare cunoscut acest slogan? Au trecut 19 ani de când un individ zâmbitor până la urechi, ne promitea linişte. Şi am avut o linişte, mamă-mamă ce linişte! Atâta linişte era, că nici nu am simţit când au trecut 3 valuri minereşti peste noi ca să planteze panseluţe. Nici n-am băgat de seamă când petrolul, apa, soarele şi luna au fost privatizate de băieţi deştepţi (şi fetiţe, ho, misoginilor!) şi de austrieci, chinezi, asiro-caldeeni şi alte naţii.
Atâta linişte era, că nici nu am observat că la unica telviziune iniţial, apoi la multele televiziuni, vedem numai şi numai aceleaşi feţe, auzim numai şi numai aceleaşi atacuri murdare şi simţim acelaşi pumn în gură.
Dar ce conta, era liniste!
Şi, iată că apare zăludul, chiombul, mitocanul, care începe să hăhăiască peste liniştea noastră. Mai întâi, se ia de Bombo. Vai, ce băiat bun, auzi tu, pentru două termopane, să facă atâta circ!
Apoi, îi ia pe toţi. Toată clasa politică. Auzi tu... zoaie! Şi,pe urmă, cireaşa de pe tort, să reducă Parlamentul la o grădiniţă cu 300 de aleşi! E, asta nu se poate! Iasă-l luăm la puricat.
E foarte adevărat că şi el ne ridică minge după minge la fileu. O urcă pe coana Nuţi până la minister, o scoate pe aia mică de la Bamboo, o şterge de muci şi o trimite în Parlamentul European. Mai trage o "ţigancă împuţită" în dreapta, un "găozar" în stânga. Că ăilalţi sunt şi mai spurcaţi şi mai nesimţiţi, nu se pune. Ne instalăm la butoane, la antene, ne echipăm cu toţi dezaxaţii care au laptop sau fac şpagatul pe două scaune şi le deschidem anusul bucal. Şi se face o gălăgie de mai mare dragul. Vinovatul? Cum, nu pricepeţi? ĂLA!
Durerea mea ştiţi care e?
Am discutat cu colegi şi prieteni tineri. Ce credeţi că vor? Linişte!! S-au săturat de scandaluri şi vor linişte! La 20-25 de ani!
Ce să le zic? Că eu, la 23 de ani ardeam să rup munţii? Că, la 23 de ani am ieşit în stradă, riscând nu banii de film de la tăticul, ci chiar viaţa, ca să scăpăm odată de liniştea mormântală asigurată de bâlbâitul secretar general?
Măi omuleţilor, lăsaţi liniştea pentru ăia bătrâni, pentru 60, 70 de ani! E adevărat că e zgomot asurzitor, dar cum credeţi că se poate zgâlţâi un pic cloaca asta în care trăim? Nu vedeţi cât de vehement se apără clasa politică împotriva zgândăririi scoarţei de rahat?
Mă îngrijorează viitorul acestei ţări. O ţară în care tinerii nu doresc decât să-şi umple maţul şi să mai bifeze un episod din "Dansez pentru tine", nu poate spera într-un loc onorant în Europa.
Acum numai 19 ani se scanda: "Singura soluţie/ Înc-o revoluţie". Dar, în 19 ani se mai schimbă omul.
Păcat!
Nu vi se pare cunoscut acest slogan? Au trecut 19 ani de când un individ zâmbitor până la urechi, ne promitea linişte. Şi am avut o linişte, mamă-mamă ce linişte! Atâta linişte era, că nici nu am simţit când au trecut 3 valuri minereşti peste noi ca să planteze panseluţe. Nici n-am băgat de seamă când petrolul, apa, soarele şi luna au fost privatizate de băieţi deştepţi (şi fetiţe, ho, misoginilor!) şi de austrieci, chinezi, asiro-caldeeni şi alte naţii.
Atâta linişte era, că nici nu am observat că la unica telviziune iniţial, apoi la multele televiziuni, vedem numai şi numai aceleaşi feţe, auzim numai şi numai aceleaşi atacuri murdare şi simţim acelaşi pumn în gură.
Dar ce conta, era liniste!
Şi, iată că apare zăludul, chiombul, mitocanul, care începe să hăhăiască peste liniştea noastră. Mai întâi, se ia de Bombo. Vai, ce băiat bun, auzi tu, pentru două termopane, să facă atâta circ!
Apoi, îi ia pe toţi. Toată clasa politică. Auzi tu... zoaie! Şi,pe urmă, cireaşa de pe tort, să reducă Parlamentul la o grădiniţă cu 300 de aleşi! E, asta nu se poate! Iasă-l luăm la puricat.
E foarte adevărat că şi el ne ridică minge după minge la fileu. O urcă pe coana Nuţi până la minister, o scoate pe aia mică de la Bamboo, o şterge de muci şi o trimite în Parlamentul European. Mai trage o "ţigancă împuţită" în dreapta, un "găozar" în stânga. Că ăilalţi sunt şi mai spurcaţi şi mai nesimţiţi, nu se pune. Ne instalăm la butoane, la antene, ne echipăm cu toţi dezaxaţii care au laptop sau fac şpagatul pe două scaune şi le deschidem anusul bucal. Şi se face o gălăgie de mai mare dragul. Vinovatul? Cum, nu pricepeţi? ĂLA!
Durerea mea ştiţi care e?
Am discutat cu colegi şi prieteni tineri. Ce credeţi că vor? Linişte!! S-au săturat de scandaluri şi vor linişte! La 20-25 de ani!
Ce să le zic? Că eu, la 23 de ani ardeam să rup munţii? Că, la 23 de ani am ieşit în stradă, riscând nu banii de film de la tăticul, ci chiar viaţa, ca să scăpăm odată de liniştea mormântală asigurată de bâlbâitul secretar general?
Măi omuleţilor, lăsaţi liniştea pentru ăia bătrâni, pentru 60, 70 de ani! E adevărat că e zgomot asurzitor, dar cum credeţi că se poate zgâlţâi un pic cloaca asta în care trăim? Nu vedeţi cât de vehement se apără clasa politică împotriva zgândăririi scoarţei de rahat?
Mă îngrijorează viitorul acestei ţări. O ţară în care tinerii nu doresc decât să-şi umple maţul şi să mai bifeze un episod din "Dansez pentru tine", nu poate spera într-un loc onorant în Europa.
Acum numai 19 ani se scanda: "Singura soluţie/ Înc-o revoluţie". Dar, în 19 ani se mai schimbă omul.
Păcat!
joi, 5 noiembrie 2009
Un "Mincinos" mincinos şi scârbos!
Dacă signor Carlo Goldoni ar fi putut evada aseară din mormânt şi ar fi ajuns pe scena Palatului Copiilor din Bucureşti, ar fi fugit îngrozit înapoi.
Dacă n-aş fi avut proasta inspiraţie să sacrific 200 de lei pe 4 bilete, aş fi rămas şi astăzi cu ideea preconcepută că teatrul este un izvor de cultură şi un mijloc de a te refugia de asaltul prostului gust şi al mârlăniei.
Dacă n-aş fi văzut aseară piesa "Mincinosul" de... era să zic Carlo Goldoni, aş fi fost supărat că nu mi-am putut aduce copiii la un teatru adevărat, cu actori de prima mână, precum Claudiu Bleonţ, Sebastian Papaiani, Valentin Uritescu &son.
Dar, degeaba actori mari, degeaba piesă clasică şi autor medieval! Regizorul să trăiască , că e băiat de-al nostru, din popor şi răspunde comandamentelor epocii actuale. Vrea boborul murdărie? Să-i dăm murdărie. Vrea aluzii scârboase? Vrea sex explicit? Asta să-i dăm!
Ce mai contează că îl bălăcim pe Goldoni în jeg? Boşorogul e mort, tăticu'! De muuult!
Aseară aveam senzaţia că nu joacă Bleonţ şi Papaiani, ci Ţociu şi Palade, iar restul era trupa Vacanţa Mare! Replicile curgeau una după alta, din ghena mahalalei şi a "umorului" de şatră.
Un exemplu: "Sora mea e o rapandulă, şi tânjeşte după...Lelio", sau : " Papagalul meu vrea să stea cu păsărica ta". Şi mă opresc,pentru că şi copiii mei îmi citesc blogul.
Lelio şi Rosaura mimează o acuplare pe gondolă... , da' ce zic eu mimează, o comit de-a dreptul!
Unde e Goldoni aici? Nu e! Sunt numai refulările onaniste ale unui regizor tembel, care crede că satifăcând poftele vulgului, îşi poate permite să îşi bată joc chiar de un text mai mult decât clasic. "Mincinosul" a supravieţuit 250 de ani până la acest Toma Enache. Aseară a murit!
Dar, să nu disperăm. Mai e o "Hangiţă", o "Slugă la doi stăpâni", un "Avarul", un "Tartuffe", oho, câte piese aşteaptă să le "poleim" cu duhoarea asta puturoasă!
O să ajungem să golim şi teatrele, la fel precum stadioanele, unde "Hai" s-a transformat în "Muie", precum cinematografele, unde oftatul eroinei se aude printre cranţănituri de pop-corn şi ghiorţăieli prin pai.
Dacă n-aş fi avut proasta inspiraţie să sacrific 200 de lei pe 4 bilete, aş fi rămas şi astăzi cu ideea preconcepută că teatrul este un izvor de cultură şi un mijloc de a te refugia de asaltul prostului gust şi al mârlăniei.
Dacă n-aş fi văzut aseară piesa "Mincinosul" de... era să zic Carlo Goldoni, aş fi fost supărat că nu mi-am putut aduce copiii la un teatru adevărat, cu actori de prima mână, precum Claudiu Bleonţ, Sebastian Papaiani, Valentin Uritescu &son.
Dar, degeaba actori mari, degeaba piesă clasică şi autor medieval! Regizorul să trăiască , că e băiat de-al nostru, din popor şi răspunde comandamentelor epocii actuale. Vrea boborul murdărie? Să-i dăm murdărie. Vrea aluzii scârboase? Vrea sex explicit? Asta să-i dăm!
Ce mai contează că îl bălăcim pe Goldoni în jeg? Boşorogul e mort, tăticu'! De muuult!
Aseară aveam senzaţia că nu joacă Bleonţ şi Papaiani, ci Ţociu şi Palade, iar restul era trupa Vacanţa Mare! Replicile curgeau una după alta, din ghena mahalalei şi a "umorului" de şatră.
Un exemplu: "Sora mea e o rapandulă, şi tânjeşte după...Lelio", sau : " Papagalul meu vrea să stea cu păsărica ta". Şi mă opresc,pentru că şi copiii mei îmi citesc blogul.
Lelio şi Rosaura mimează o acuplare pe gondolă... , da' ce zic eu mimează, o comit de-a dreptul!
Unde e Goldoni aici? Nu e! Sunt numai refulările onaniste ale unui regizor tembel, care crede că satifăcând poftele vulgului, îşi poate permite să îşi bată joc chiar de un text mai mult decât clasic. "Mincinosul" a supravieţuit 250 de ani până la acest Toma Enache. Aseară a murit!
Dar, să nu disperăm. Mai e o "Hangiţă", o "Slugă la doi stăpâni", un "Avarul", un "Tartuffe", oho, câte piese aşteaptă să le "poleim" cu duhoarea asta puturoasă!
O să ajungem să golim şi teatrele, la fel precum stadioanele, unde "Hai" s-a transformat în "Muie", precum cinematografele, unde oftatul eroinei se aude printre cranţănituri de pop-corn şi ghiorţăieli prin pai.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
