Aşa cum a susţinut dl. Victor Socaciu în Expunerea de motive la propunerea de legiferare a dublarii filmelor străine în limba română, aceasta duce la protejarea identităţii naţionale şi ajută la recepţionarea mesajului filmului şi de către categoriile defavorizate (copii, bătrâni, pensionari, Marean Vanghelie etc).
Perfect conştienţi că urmărirea subtitrării este o activitate care solicită, într-adevăr, un mare efort fizic şi intelectual, venim în întâmpinarea acestui demers şi mergem chiar şi mai departe, propunând ca nici măcar filmul să nu mai fie difuzat, fiind arhisuficient dacă cineva ( chiar şi Mircea Badea), ni l-ar povesti, cât mai pe scurt, nemaifiind necesar să stăm ore întregi cu ochii lipiţi de televizor, timpul astfel scutit putând fi folosit la alte activităţi mai utile ( comutat pe Irimonopepeoana, sau pe Gigi Saga).
Pentru exemplificare, sugerăm câteva filme care ar putea fi astfel difuzate in pauzele dintr reclame sau în intervalul în care îşi trage Nicolae Guţă mucii:
CASABLANCA: Un tip o iubeşte pe una care i-a dat papucii şi o revede în restaurantul său din Casablanca, unde paţachina vine cu gagiul cel nou. Au loc câteva chestii, după care se despart iar!
RAMBO 1: Unul şucărit fleaşcă se ascunde în munţi şi îi cafteşte pe toţi. La final îi pare rău.
PE ARIPILE VÂNTULUI: Era odată în America.... Hopa, ăsta nu, că mă aşteaptă dealurile Moldovei.
CEI ŞAPTE SAMURAI: La ţară, unii fac scandal. Se adună şapte samurai care sar pe şapte cai de strigă şogunul „Vai” şi le fac harachiri la toţi răii.
RAMBO 2, 3, etc. : Tot ăla şucărit ia la omor poporul vietnamez (R2), poporul chinez (R3) după care aşteaptă RAMBO 4, ca să vadă cine mai supără marele popor american.
Şi exemplele pot continua, totul fiind să ai ceva cultură cinematografică şi să se poată sintetiza întregul mesaj în cât mai puţină vorbărie şi în cuvinte cât mai accesibile.
Astfel, poporul român va avea cea mai protejată limbă, cel mai odihnit creier şi cel mai mult timp liber.
Konieţ filma!
duminică, 8 mai 2011
Postare pe VOXPUBLICA
Debaterea a pornit de vineri, când s-a aflat de această chestie. Am tot urmărit şi, din păcate, VOXPUBLICA dormea. N-am înţeles de ce nu apare nimic împotriva acestei aberaţii, pentru că nu mă aşteptam ca pe această platformă să fie cineva care să înghită o astfel de gogoaşă.Am prieteni nemţi, francezi, etc şi care, atunci când vin în România, se uită precum curca în lemne la televizor, pentru că nu pricep o boabă din nimic, indiferent în ce limbă e vorbit, alta decât materna lor.
Dublarea înseamnă un fel de apratheid lingvistic. Cum cuvântul vorbit protejează mai bine o limbă decât cel scris?Cum să mai recepţionezi corect un film dacă actorul NU VORBEŞTE?Bineînţeles că e mai simplu să-ţi dea cineva mură în gură replicile, fără să te mai “oboseşti” să citeşti subtitrarea? Dar n-ar fi şi mai simplu ca, în loc să ne obosim ochişorii, să ne povestească cineva filmul? Cât mai pe scurt, dacă se poate.
Exemplu, "Casablanca" : Un tip iubeşte pe una care vine pe nepusă masă, cu gagiul ei, la restaurantul lui. Au loc nişte chestii, după care se despart iar. Kanieţ filma!!!
Dublarea înseamnă un fel de apratheid lingvistic. Cum cuvântul vorbit protejează mai bine o limbă decât cel scris?Cum să mai recepţionezi corect un film dacă actorul NU VORBEŞTE?Bineînţeles că e mai simplu să-ţi dea cineva mură în gură replicile, fără să te mai “oboseşti” să citeşti subtitrarea? Dar n-ar fi şi mai simplu ca, în loc să ne obosim ochişorii, să ne povestească cineva filmul? Cât mai pe scurt, dacă se poate.
Exemplu, "Casablanca" : Un tip iubeşte pe una care vine pe nepusă masă, cu gagiul ei, la restaurantul lui. Au loc nişte chestii, după care se despart iar. Kanieţ filma!!!
vineri, 6 mai 2011
La propunerea lui Victor Socaciu de a legifera dublarea filmelor în limba română
Ce m-a şocat în primul şi în primul rând la această idioţenie, a fost ca nu a venit din partea unor troglodiţi gen Gigi Becali sau Marinescu Bideu, ci din partea unui om care, totuşi, se vrea a fi un om de cultură.Argumentele PRO sunt argumentele unor puturoşi cărora le e greu să citească chiar şi contorul de gaze, d-apoi o subtitrare pe ecran.
Ce relevanţă are că acest sistem este folosit în multe ţări europene? În primul rând mai sunt ţări care au curajul de a nu merge pe această variantă şi rezultatele sunt vizibile. Mă refer în primul rând la Olanda unde, spre deosebire de celelalte ţări europene, şi un măturător pe stradă o rupe în engleză. Am crescut atâtea generaţii in acest mod şi suntem printre puţinele naţii cu aprehensiune pentru limbi străine, tocmai (şi) pentru asta! (N.B. Persoanele care au greutăţi la cuvântul "aprehensiune" sunt rugate să aştepte să vină articolul dublat în limba lor!)
Ceilalţi,nemţii, spaniolii, italienii, ungurii etc odată ieşiţi din cetăţuia lor, devin pur şi simplu handicapaţi.Nu mai insist aspura argumentelor de bun simţ legate de deformarea actului artistic , de stupizenia de a auzi un mare actor într-o limbă total străină lui.Copii mei au învăţat o limbă străină de la desenele animate, pe vremea când nu decăzusem să dublăm şi acolo.Dar, deh! Creieraşele trebuie să fie odihnite şi netede, nu cumva să le afecteze vreo increţire! Să nu le punem la vreun efort, că se pot dezvolta! Şi e de ajuns să fie folosite ca să ridicăm telecomanda şi să apăsăm pe A3!N-ar fi mai bine, dacă tot ne roade grija pentru limba română şi identitatea naţională, să începem cu un piculeţ de gramatică, ca să nu mai auzim pe la televiziuni tot felul de analfabeţi cu expresii gen "şi-au luat bătaie"! şi după aia să ne gândim să îl obligăm pe Arnold să zică: "No, servus, bace", în loc de "Hasta la vista, Baby"! Chiar, aici cum se va proceda? Că nu mai e engleză, ci spaniolă. Atunci, ce facem? Lăsăm aşa sau mai angajăm un traducător?
În concluzie, procesul de indobitocire al acestui popor trebuie desăvârşit. Asta dacă noi, ceilalţi cu mai mult de 2 neuroni activi îi punem la conservare şi nu reacţionăm!
Ce relevanţă are că acest sistem este folosit în multe ţări europene? În primul rând mai sunt ţări care au curajul de a nu merge pe această variantă şi rezultatele sunt vizibile. Mă refer în primul rând la Olanda unde, spre deosebire de celelalte ţări europene, şi un măturător pe stradă o rupe în engleză. Am crescut atâtea generaţii in acest mod şi suntem printre puţinele naţii cu aprehensiune pentru limbi străine, tocmai (şi) pentru asta! (N.B. Persoanele care au greutăţi la cuvântul "aprehensiune" sunt rugate să aştepte să vină articolul dublat în limba lor!)
Ceilalţi,nemţii, spaniolii, italienii, ungurii etc odată ieşiţi din cetăţuia lor, devin pur şi simplu handicapaţi.Nu mai insist aspura argumentelor de bun simţ legate de deformarea actului artistic , de stupizenia de a auzi un mare actor într-o limbă total străină lui.Copii mei au învăţat o limbă străină de la desenele animate, pe vremea când nu decăzusem să dublăm şi acolo.Dar, deh! Creieraşele trebuie să fie odihnite şi netede, nu cumva să le afecteze vreo increţire! Să nu le punem la vreun efort, că se pot dezvolta! Şi e de ajuns să fie folosite ca să ridicăm telecomanda şi să apăsăm pe A3!N-ar fi mai bine, dacă tot ne roade grija pentru limba română şi identitatea naţională, să începem cu un piculeţ de gramatică, ca să nu mai auzim pe la televiziuni tot felul de analfabeţi cu expresii gen "şi-au luat bătaie"! şi după aia să ne gândim să îl obligăm pe Arnold să zică: "No, servus, bace", în loc de "Hasta la vista, Baby"! Chiar, aici cum se va proceda? Că nu mai e engleză, ci spaniolă. Atunci, ce facem? Lăsăm aşa sau mai angajăm un traducător?
În concluzie, procesul de indobitocire al acestui popor trebuie desăvârşit. Asta dacă noi, ceilalţi cu mai mult de 2 neuroni activi îi punem la conservare şi nu reacţionăm!
sâmbătă, 26 martie 2011
Rostul României
Un articol amar, dar care sintetizează, sper, sictirul unei generaţii:
Bradut Florescu, unul din “vechii” publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda. IATĂ CE ARTICOL A SCRIS, DUPĂ CE A PLECAT :
Rostul
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.
Bătrânii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pământul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile “prietene”.
La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinţa. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt… Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu’ parinte, e urgent!
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani; altfel se prostitueaza.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Sună-ţi familia, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi!!!
Sa traiesti!
Bradut Florescu
Bradut Florescu, unul din “vechii” publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda. IATĂ CE ARTICOL A SCRIS, DUPĂ CE A PLECAT :
Rostul
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.
Bătrânii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pământul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile “prietene”.
La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinţa. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt… Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu’ parinte, e urgent!
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani; altfel se prostitueaza.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Sună-ţi familia, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi!!!
Sa traiesti!
Bradut Florescu
luni, 14 februarie 2011
Pontăcelul (după Elena Farago)
Ante scriptum: Mi-am dat seama că "Baronelul" e cam forţat şi că acest titlu e mai haios.
-„De ce m-ai luat cu procurori,
Băsescule, tu nu ştii oare
C-or să mă bage la răcoare,
Până plătesc judecători?
Tot om politic sunt şi eu
Şi-mi place să mai fur şi mie!
Ce ură trebuie să-ţi fie
Pe cloaca din judeţul meu!
De ce să mă fi pus la zid,
Că am şi eu, colegi, ca tine
Şi-ar plânge Ponta după mine
Şi tot activul de partid!
Şi-ar plânge Adrian Năstase
C-am cotizat abia o lună,
Îndură-te, ai fire bună
Şi dă comandă să mă lase!”
Aşa plângea un mic baron,
Pe când îl ridicau mascaţii,
Şi-urlau cu el, ca apucaţii,
Colegii lui, la unison.
Au încercat să-l slobozească,
Ameninţând judecătorii,
Numai că, vezi tu, roata morii,
Nu mai putea să se oprească!
Degeaba faci pe resemnatul,
Baronule, se-ngroaşă gluma.
Ci, la Parchet te du acuma,
Şi dă, urgent, cu subsemnatul!
Declară că, de-acu ‘nainte,
Vei cotiza cu judecată,
Să fie lumea împăcată,
Că, nu se ştie niciodată
Cine-o să iasă Preşedinte!
-„De ce m-ai luat cu procurori,
Băsescule, tu nu ştii oare
C-or să mă bage la răcoare,
Până plătesc judecători?
Tot om politic sunt şi eu
Şi-mi place să mai fur şi mie!
Ce ură trebuie să-ţi fie
Pe cloaca din judeţul meu!
De ce să mă fi pus la zid,
Că am şi eu, colegi, ca tine
Şi-ar plânge Ponta după mine
Şi tot activul de partid!
Şi-ar plânge Adrian Năstase
C-am cotizat abia o lună,
Îndură-te, ai fire bună
Şi dă comandă să mă lase!”
Aşa plângea un mic baron,
Pe când îl ridicau mascaţii,
Şi-urlau cu el, ca apucaţii,
Colegii lui, la unison.
Au încercat să-l slobozească,
Ameninţând judecătorii,
Numai că, vezi tu, roata morii,
Nu mai putea să se oprească!
Degeaba faci pe resemnatul,
Baronule, se-ngroaşă gluma.
Ci, la Parchet te du acuma,
Şi dă, urgent, cu subsemnatul!
Declară că, de-acu ‘nainte,
Vei cotiza cu judecată,
Să fie lumea împăcată,
Că, nu se ştie niciodată
Cine-o să iasă Preşedinte!
vineri, 14 ianuarie 2011
Felix (După Tanu, de Elena Farago)
Felix e-un motan cuminte
Şi-i atâta de spălat,
C-are voie să se ceară
Preşedinte de Senat!
Antoneasca îl iubeşte
Şi e zilnic la TV.
Astăzi însă, e absentă.
Nu a explicat de ce.
„Miau!”, pe-ANTENE o îmbie,
Insă Crina stă pe loc.
„Taci, măi Felixe, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc”!
„Ce-ai păţit?”
„Păi... dom' Patriciu,
Aşa tare m-a certat...!”
„I-ai greşit ceva?”
„ De unde?
Fiindcă ne-am aliat!”
„Ştiu, c-aşa se cam aude.
Iartă-mă că-ţi spun, dar eu,
Pentru asta te-aş exclude,
De-ai fi în partidul meu!”
Şi-i atâta de spălat,
C-are voie să se ceară
Preşedinte de Senat!
Antoneasca îl iubeşte
Şi e zilnic la TV.
Astăzi însă, e absentă.
Nu a explicat de ce.
„Miau!”, pe-ANTENE o îmbie,
Insă Crina stă pe loc.
„Taci, măi Felixe, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc”!
„Ce-ai păţit?”
„Păi... dom' Patriciu,
Aşa tare m-a certat...!”
„I-ai greşit ceva?”
„ De unde?
Fiindcă ne-am aliat!”
„Ştiu, c-aşa se cam aude.
Iartă-mă că-ţi spun, dar eu,
Pentru asta te-aş exclude,
De-ai fi în partidul meu!”
luni, 3 ianuarie 2011
Contra spălaţilor pe creier
Bun găsit într-un an nou! Să fie acesta anul regăsirii noastre, al reintrării românilor pe făgaşul civilizaţiei? Mă îndoiesc, dar sper.
Mai cu seamă când aflăm că ceea ce numim noi "civilizaţie" a devenit un talmeş-balmeş de concesii şi abdicări de la normalitate. Zilele trecute, o cuconiţă ofuscată mă beştelea pe AGONIA că sunt un nemernic care îşi bate joc de bieţii ţigani (bine, dumneaei le zice încă rromi, dar o să-i treacă).
Amu i s-a căşunat iar pe mine că am ce am cu bietul homosexual Elton John, care a devenit mămică şi, prin extensie, sunt în urmă cu mentalităţile moderne. În acest caz, DA, sunt în urmă!
Deci, faptele brute. Numitul Elton John, sau cine se ascunde sub acest pseudonim artistic, un mare cântăreţ, pe care îl apreciez, nu s-a mulţumit că şi-a pus voalul de mireasă neprihănită în biserică, pentru alesul-aleasă al inimii sale. Ci, sentimentul matern i-a impus sa aibă un copil! Bine, dar, pentru asta e necesar un proces tehnologic "câh"! Vai, tu, şi atunci, cum să facem? Simplu. Angajăm o nefericită care, pentru o sumă frumuşică, va purta în pântece una bucată copil, care se va livra la destinaţie cu scutec şi cu caca , la termenul cunoscut de anormalii ăia hetero. Bine, pentru început, facem un pic de tam-tam, că, de fapt noi vroiam să adoptăm un micuţ ucrainean bolnav de SIDA, dar încuiaţii ăia nu ne-au lăsat. Probabil că nici solicitarea din Somalia nu a găsit un răspuns pe măsură, că dădea mai bine la presă.
Apoi, preluăm marfa, ...pardon, pruncul, lăcrimăm un picuţ, emoţionaţi, ca mamele, deh, şi gata!
Măi, măi, dar ce simplu e! Bun, dar acum intervin problemele. Cine-l alăptează? Tatul sau mamul? A, scuzaţi, angajăm dădacă!!! Noi doar trebuie să ieşim la pozuţe din când în când şi să-i ştergem mucii când bate blitzul.
Dincolo de amuzament, problema e gravă. De fapt a pornit de la ideea cretină că un cuplu de homosexuali poate fi numit "familie". Cu tot ce derivă de aici. Uitând că menirea unei familii, dincolo de aspectele economice şi sociale, este de a asigura propagarea speciei umane, de a avea urmaşi cărora să li se transmită valorile morale şi intelectuale ale părinţilor. Că e creştină, musulmană, budistă, atee, cum vreţi, o familie se reduce la taţi, mame, copii. Aţi observat că nu am spus tata, mama, pentru că există religii care permit mai mulţi/te. Dar şi aici, factorul sexual este subjugat aceluiaşi scop.
Pe când, o uniune de tip homosexual, chiar dacă vrea, NU POATE face asta. Ea este doar expresia alăturării a doi indivizi cu aceleaşi înclinaţii. Că e legal, că e moral, că e sănătos, nu discutăm. Ea nu poate avea , biologic vorbind, aceleaşi finalităţi. Şi atunci, ce facem? Ne scărpinăm cu stânga în urechea dreaptă şi obţinem prezenta struţo-cămilă. Care jigneşte majoritatea oamenilor normali, pentru că ne este impusă a o respecta ca pe o normalitate, când, de fapt, NU E!
Mai rău e că s-a dezvoltat o şleahtă de spălaţi pe creier care, în numele "corectitudinii politice", ne ceartă pe cei care ofensăm pe bieţii neînţeleşi. Că ei, săracii, se simt altfel, dar noi trebuie să îi acceptăm aşa cum sunt. OK, îi acceptăm. Dar nu, staţi aşa, nu numai atât! Ei, sărmanii, se simt frustraţi că nu au viaţă de familie. Haideţi, fiţi înţelegători, că trebuie să se cotârcească şi ei în cadru legal! Mă rog, nu i-a oprit nimeni nici până acum, dar vrea şi el, bietul, să-şi pună voal şi să arunce buchetul...! Şi, stai aşa, ce facem cu instinctul matern? Că tare îl/o roade la poponeţ!!
Unde ne vom opri? La urma urmei, e de înţeles şi nătângul ăla din Moldova care şi-a regulat iapa. El de ce n-ar avea dreptul la o familie cu ea? Sau un biet pedofil, că doar el vrea mai repede ce alţii au mai târziu!! Cu ce diferă ei de alde Elton John?
Coana mare, activista, îmi îndeasă pe gât nişte statistici in care se susţine că mai toţi copiii crescuţi în astfel de "familii" au ieşit oameni normali şi serioşi. Nu zău? Cât de normali? Şi ce relevanţă au aceste statistici, când această nebunie a început acum maxim 20 de ani? Cât de reprezentativi pot fi acei copii? Li se opune o istorie de 2000 de ani!
Tot zbuciumata activistă mi-l ridică în slăvi pe Elton John , cu generozitatea sa. Hai, tanti, că e ridicol! Bravo lui, dacă a fost aşa. Dar ce legătură e intre bunătate şi, coada vacii? Poţi fi un homosexual cumsecade, la locul tău, aferim, tot respectul. Nu asta a iscat toată nebunia! MAMĂ, el nu va fi NICIODATĂ!
Iar faptul că se încearcă a ne îndobitoci într-atât încât să considerăm anormalul drept culmea normalului, este o jignire uriaşă.
Mai cu seamă când aflăm că ceea ce numim noi "civilizaţie" a devenit un talmeş-balmeş de concesii şi abdicări de la normalitate. Zilele trecute, o cuconiţă ofuscată mă beştelea pe AGONIA că sunt un nemernic care îşi bate joc de bieţii ţigani (bine, dumneaei le zice încă rromi, dar o să-i treacă).
Amu i s-a căşunat iar pe mine că am ce am cu bietul homosexual Elton John, care a devenit mămică şi, prin extensie, sunt în urmă cu mentalităţile moderne. În acest caz, DA, sunt în urmă!
Deci, faptele brute. Numitul Elton John, sau cine se ascunde sub acest pseudonim artistic, un mare cântăreţ, pe care îl apreciez, nu s-a mulţumit că şi-a pus voalul de mireasă neprihănită în biserică, pentru alesul-aleasă al inimii sale. Ci, sentimentul matern i-a impus sa aibă un copil! Bine, dar, pentru asta e necesar un proces tehnologic "câh"! Vai, tu, şi atunci, cum să facem? Simplu. Angajăm o nefericită care, pentru o sumă frumuşică, va purta în pântece una bucată copil, care se va livra la destinaţie cu scutec şi cu caca , la termenul cunoscut de anormalii ăia hetero. Bine, pentru început, facem un pic de tam-tam, că, de fapt noi vroiam să adoptăm un micuţ ucrainean bolnav de SIDA, dar încuiaţii ăia nu ne-au lăsat. Probabil că nici solicitarea din Somalia nu a găsit un răspuns pe măsură, că dădea mai bine la presă.
Apoi, preluăm marfa, ...pardon, pruncul, lăcrimăm un picuţ, emoţionaţi, ca mamele, deh, şi gata!
Măi, măi, dar ce simplu e! Bun, dar acum intervin problemele. Cine-l alăptează? Tatul sau mamul? A, scuzaţi, angajăm dădacă!!! Noi doar trebuie să ieşim la pozuţe din când în când şi să-i ştergem mucii când bate blitzul.
Dincolo de amuzament, problema e gravă. De fapt a pornit de la ideea cretină că un cuplu de homosexuali poate fi numit "familie". Cu tot ce derivă de aici. Uitând că menirea unei familii, dincolo de aspectele economice şi sociale, este de a asigura propagarea speciei umane, de a avea urmaşi cărora să li se transmită valorile morale şi intelectuale ale părinţilor. Că e creştină, musulmană, budistă, atee, cum vreţi, o familie se reduce la taţi, mame, copii. Aţi observat că nu am spus tata, mama, pentru că există religii care permit mai mulţi/te. Dar şi aici, factorul sexual este subjugat aceluiaşi scop.
Pe când, o uniune de tip homosexual, chiar dacă vrea, NU POATE face asta. Ea este doar expresia alăturării a doi indivizi cu aceleaşi înclinaţii. Că e legal, că e moral, că e sănătos, nu discutăm. Ea nu poate avea , biologic vorbind, aceleaşi finalităţi. Şi atunci, ce facem? Ne scărpinăm cu stânga în urechea dreaptă şi obţinem prezenta struţo-cămilă. Care jigneşte majoritatea oamenilor normali, pentru că ne este impusă a o respecta ca pe o normalitate, când, de fapt, NU E!
Mai rău e că s-a dezvoltat o şleahtă de spălaţi pe creier care, în numele "corectitudinii politice", ne ceartă pe cei care ofensăm pe bieţii neînţeleşi. Că ei, săracii, se simt altfel, dar noi trebuie să îi acceptăm aşa cum sunt. OK, îi acceptăm. Dar nu, staţi aşa, nu numai atât! Ei, sărmanii, se simt frustraţi că nu au viaţă de familie. Haideţi, fiţi înţelegători, că trebuie să se cotârcească şi ei în cadru legal! Mă rog, nu i-a oprit nimeni nici până acum, dar vrea şi el, bietul, să-şi pună voal şi să arunce buchetul...! Şi, stai aşa, ce facem cu instinctul matern? Că tare îl/o roade la poponeţ!!
Unde ne vom opri? La urma urmei, e de înţeles şi nătângul ăla din Moldova care şi-a regulat iapa. El de ce n-ar avea dreptul la o familie cu ea? Sau un biet pedofil, că doar el vrea mai repede ce alţii au mai târziu!! Cu ce diferă ei de alde Elton John?
Coana mare, activista, îmi îndeasă pe gât nişte statistici in care se susţine că mai toţi copiii crescuţi în astfel de "familii" au ieşit oameni normali şi serioşi. Nu zău? Cât de normali? Şi ce relevanţă au aceste statistici, când această nebunie a început acum maxim 20 de ani? Cât de reprezentativi pot fi acei copii? Li se opune o istorie de 2000 de ani!
Tot zbuciumata activistă mi-l ridică în slăvi pe Elton John , cu generozitatea sa. Hai, tanti, că e ridicol! Bravo lui, dacă a fost aşa. Dar ce legătură e intre bunătate şi, coada vacii? Poţi fi un homosexual cumsecade, la locul tău, aferim, tot respectul. Nu asta a iscat toată nebunia! MAMĂ, el nu va fi NICIODATĂ!
Iar faptul că se încearcă a ne îndobitoci într-atât încât să considerăm anormalul drept culmea normalului, este o jignire uriaşă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
