Analiza texte concurs Daniel Iancu

Aveţi aici TOATE creaţiile perticipante la concursul organizat de Daniel Iancu, pe blog.
Alături, cu roşu, comentariile şi notele mele.

Barbu Gabriel 6 - Idee buna, pacat de i-ul acela in plus, greseala si gramaticala, si de ritm (induce o silaba in plus)
Foaie-verde, puf de cuc
Soacra-mea e pe Facebook
Imi venii pe loc sa sar
Sa ii rup capu' cu un par...
Iancu Daniel 4 – Hei, ce faci, organizezi si participi? Unde mai pui ca “la capul” are accentul pe UL, bine ca urmatorul cuvant nu incepe cu A
Ma simt singur ca un cuc
Ce sa fac ? Hai pe Facebook
Ma mai enervez si sar
La capul cuiva c-un par.

Iancu Daniel Nu e epigrama
Cand o aud cu SUCCESURI
Mama ce-as mai lua un par
Cand o vad cu botul ala
Cu pumnii as vrea sa sar
Umbla capie ca un cuc
Sper sa nu umble-n Facebook
Cu buzitele umflate
De la atata carte?????????????

Elisabeta Holhos 4 Ar ficeva, dar scartaie la constructie. Silabele sunt 7-8-7-7, deci nu se respecta regula ca versurile rimate sa aiba acelasi nr. de silabe. Plus ca accentul la al doilea vers ar fi trebuit sa cada, ca la celelalte, pe prima silaba.
Nu-s frumos asa cum par
Din floare-n floare nu mai sar
Nu mai sunt nici singur cuc
Am iubita pe Facebook..

Mircea Lelea 5 –Nota de trecere, pacat de eroarea de accent gresit la versul 3. Vezi sugestia mea.
Sunt nebun sau numai par
Seman cu un pui de cuc
Ca sa cant, eu din somn(din somn eu) sar
Nu pe creanga...pe facebook!

Silviu Breahna Sorry, dar nu e epigrama
nu sunt prost asa cum par
la bataie vreau sa sar
ca mi-au luat din beneficii
mama lor de sacrificii
nu sunt singur ca un cuc
c-am dat anunt pe facebook
adunarea fratilor!
c-astia vor sa ma omor
sa conduca singuri tara
sa-mi manince pensioara
numai ei cu neamul lor...
...mama lor...mama lor...

Elisabeta Holhos 5 – Aceeasi observatie ca la Mircea, mai sus.
Un pui de cuc,in varf de par(puiul cucului, pe-un par)
canta orele-n zadar!!
du-te naibii pui de cuc
Io vad ceasu pe feisbuc..!!!

Valentin Constantin Nu e epigrama
El si ea pe o bancuta
Vechi prieteni pe feisbuc,
nici de 15 ani nu par.
Se tot pupa, scantei sar,
el o strange, ea prostuta,
el ii zice ca-i draguta...
dupa gardul viu se duc.
Ea, timida si slabuta,
zice: “am o vrabiuta!
Vrei s-o combinam c-un cuc?”

Valentin Constantin Nu e epigrama
Cucul si cu vrabiuta
dupa ce-au testat bancuta
c-o schimbare de decor
s-au mutat in dormitor
trecand de la uta-uta
la antrenament de zbor
Dupa vreo 5 ani si-un pic
tot pe feisbuc i-am gasit
printre statusuri uitate
sesizez, deloc mirat:
“suntem la maternitate”.
zborul lor s-a incheiat :p

Marilena Rusu 4- La fel ca mai sus, la Mircea si Elisabeta, si, mai mult, doua erori de cosntructie. Compara versul 1 cu versul 3, si o sa vezi ca accentele pica aiurea.
Nu-mi spune ca trist iti par Nu imi spune ca trist par
Amarat si singur cuc,
Caci am vlaga, si-acum si-n sus sar:
"Am prieteni pe Facebook!"
Alec Lupu 6,5- Constructie relativ corecta, poanta bunicica, e in top, dar parca mai trebuie ceva
la cafteala-ntr-una sar
am piciorul ca un par
si gagiii pe feisbuc
imi zic capitanul cuc

Viorica Topliceanu 3-Accentul la Facebook pica pe prima silaba, nu are cum sa rimeze cu “cuc”. Constructia e usor fortata, ca sa nu mai spun ca nu stiu ce inseamna aici “sar”
de cind stau atit pe facebook
a sarit arcul la cuc
am sa il repar cu-n par
de nu ,il pun intr-un sar!!

Viorica Topliceanu 3 –idem mai sus
un biet pui de cuc
isi testa norocul pe facebook
din senin veni un par
si ajunse intr-un sar.

Viorica Topliceanu 3- mai stii ce vroiai sa spui la inceput?
din creanga,in creanga eu tot sar
incercind sa mai pun la gard ,cite un par
in acest pridvor facebook
dar,tot o sa ramin ,singur cuc.


Viorica Topliceanu 2- Idem mai sus, cu circumstante agravante
am crezut ca facebook
voi gasi numai lapte de cuc
trebuie sa invat ,sa mai sar
de nu,imi voi pune poftele intr-un par!/

Viorica Topliceanu 3- no more comments
love,love,striga bietul cuc
hai cu mine pe facebook
ca sa-ti pun cununa-n par
pirleazul sa invat sa il sar.

Marilena Rusu 5-bunicica, dar mi s-a scrantit limba citind versul al treilea, fragmenteat de intreruperi.
Nu credeam ca pe Facebook
Sunt atatia pui de cuc.
Sunt naiva? Nu! Doar par.
Asa ca la "jump", nu sar!

Marilena Rusu 7 – Faina, e de top
Nu credeam ca pe Facebook
Sunt atatia pui de cuc.
Zic ca-ti sunt amici, chiar par
Dar in ajutor nu-ti sar.

Marilena Rusu 6-si asta e buna, se pare ca avem aici o potentiala epigramista
Vai, sarmanul pui de cuc
Nu mai canta-n varf de par!
Si-a facut cont pe Facebook
Si-acum "like"-urile sar

Valentin Constantin 5 are idee, dar pare prea trista pentru o epigrama. E mai mult catren.
Celor ce au uitat ca exista viata chiar si pe Marte, nu doar pe facebook:

Mai terni amicii mei imi par,
anoşti precum un ceas cu cuc
atunci când peste-"ACUM" ei sar
şi-şi mută "MÂINE" …pe Facebook

Dragos Marcean 6.5 – Buna, Are rima, are ritm, idee, poanta, tot.Paraca, insa, mergea mai bine un SA-I la ultimul vers
Eu din pod insfac un par
Si pe geam m-avant si sar
Ca sa paruiesc un cuc
Sa-i pun poza pe facebook.

Dragos Marcean 4Pacat de doua greseli de versificatie. Insa , nu se ridica la valoarea celei de mai sus, oricum.
Eu om linistit va par
Peste cai mereu nu sar
Sunt tacut si singur cuc
N-am prieteni nici pe facebook






Amalia Ami ‎- nu e epigrama,
Dacă-i vorba de succesuri :
Tata-i cel mai mare cuc,
Cântă chiar și pe facebook!
Iar ca-n Parlament să sar
Peste bot mi-a tras un par!

Adrian Stavian 3 -?
Cine are cel mai cuc ,
Ia un premiu pe facebook,
Cine are peste-un par ,
Sa se-abtina...o sa-l sar.

Livia Smeu 4- Lasand la o parte greseala de versificatie din versul 3, unde e ideea?
Mi-am batut in curte un par,
Coarda mai usor s-o sar,
Sa nu fiu singura Singura, sa nu fiu, cuc,
Numai eu si cu facebook.

Adrian Stavian 5 - Ar fi ceva idee, daca n-ar da cu parul in balta in versul 2: Parca-ar fi un mare cuc... pe bune?
Toata lumea-i pe facebook,
Parca-ar fi vreun mare cuc.
Cred c- ar trebui sa sar,
Sa pun mana pe un par.


Silviu Breahna 5 – In sfarsit, Silvlu a facut o epigrama, care ar fi fost bunicica, fara accentul gresit din versul 2, pe care mi-am permis sa il corectez, ca o sugestie.
chiar daca setosi imi par
Toti barbatii de pe facebook
la butoaie nu prea sar
Fiindca se imbata... "cuc".


Hadrian Adrian Nu e epigrama
Base-i cel mai tare cuc,
Din pacate-i prea nauc,
Zau ca-mi vine iar sa sar,
Sa-i dau peste bot cu-n par,
Si sa-i fac un mare look,
Ca sa radem pe Facebook.

Costel Macovei 5- Ti-as sugera o modificare in ultimul vers si atunsi ar semana cu o epigrama de luat in seama.
uite steagu-n varf de par
suplu-s ca sa pot sa sar
singur ca un pui de cuc
si-sDar cu in poza pe facebook
Costel Macovei 3- Ei, hai, nu merge, zau
pufuleti-I car pe par
peste baltoace nu sar
berile-s ca-n cuib de cuc
iata-ma-s si pe facebook

Dumitru Maftei 8- de departe, cea mai buna epigrama
...sint asa cum vreau sà par
si de bucurie sar,
pentru cà nu-s singur cuc !
...am prieteni pe facebook ! !

Costel Macovei 6- Cam sinistru primul vers, dar are un “ceva” bun
catu-I ziulica imi las capu-n par
noaptea cu prajina catre luna sar
si in zboru-mi mandru peste cuib de cuc
as da share la toate, ca-n cont la facebook

Viorica Topliceanu 4-Din toata seria ta, cea mai rasarita, cu corecturile de rigoare. Ia numara silabele si verifica ritmul
Cocotata-n virf de par,
Ca si cum as vrea sa sar,
Rotindu-mi mouse-ul pe facebook,
Vazui deodat'Am vazut un pui de cuc!

Un mic semnal

Ştiu că poate unii vor strâmba din nas, dar am fost rugat de bunul meu prieten Daniel Iancu, să îmi dau cu părerea faţă de un concurs organizat de el pe blogul său propriu şi pe Facebook. Un concurs la care s-a cerut crearea unei epigrame pe rime obligatorii.
Acuma, ştiţi cum e, la astfel de concursuri apar câte în lună şi în stele, "epigrame" cu 6 versuri, catrene rimate perfect, dar la care nici autorul nu mai ştie ce vroia să spună, evident, inevitabilele trageri spre Băsescu, etc. Una peste alta, să ştiţi că am fost surprins atât de numărul mare de participanţi, cât şi de faptul că au fost destule chiar bunicele. Sunt câteva nume care ar merita să încerce să îşi facă mâna aici, fiind clar peste mulţi grafomani care umplu zilnic această secţiune.
Este încă o dovadaă că mai sunt epigramişti pitiţi prea bine.

Preiau integral articolul de pe blogul lui Daniel:http://blogdanieliancu.blogspot.com/


Concursul de epigrame - catren de pe Facebook

Rime obligatorii : par – sar – cuc - Facebook

Ce să mai comentez apropo de cele 45 de creaţii, epigrame, catrene, sau orice altceva au fost ele... Important este că am reuşit să ne amuzăm un pic şi chiar să scoatem la lumină adevărate talente. Nu aş vrea să ne oprim aici, aşa că micul nostru concurs va continua.

Juriul a fost compus din trei „tovarăşi”, recidivişti în domeniu, chiar dacă sub forme diferite:

- Laurentiu Ghiţă - Vice-preşedinte al cenaclului epigramiştilor bucureşteni “Cincinat Pavelescu” şi autor al cărţilor de epigrame “Zâmbetoniera” (2010), şi “Singur între 4 versuri” (2008)
http://laurentiughita.blogspot.com/

- Costel Pătrşcan - caricaturist de renume naţional şi internaţional, colaborator al publicaţiilor “Adevarul” , “Evenimentul zilei”, “Plai cu boi” , etc.
http://www.patrascan.ro/

-Si ... eu !
www.danieliancu.ro

Întrucât gusturile nu se discută ci se execută, nici unul dintre noi nu a văzut acelaşi câstigător , ...aşa că am decis să acordăm trei premii 1, trei premii 2 si trei premii 3. Evident că în această situaţie vor pleca 3 CD-uri “Mii de smaralde ( vă rog, nu “Mii de sarmale”!!!) către cei 3 câstigători ai premiilor 1 . Aţi înţeles ceva ?

Pentru premile 2 si 3 aş dori să ofer câte un poster cu semnatură, evident tot “Mii de smaralde”. Rămâne să vedem cum luăm legătura pentru expedierea premiilor.

Am plăcerea să ofer şi un premiu special pentru creaţia domnului Valentin Constantin, care nu avea cum să fie încadrată în genul epigramă / catren, ţinând cont de numarul de versuri prea mare. Premiul constă în faptul că ... mă gândesc să pun versurile lui Valentin pe muzică. Deci dragă Vali, dacă mai lucrezi putin la poezie şi eşti de acord să facem şi cântecul, eu sunt pentru. Let me know ! (creaţia lui Vali , mai jos )

Premiile 1

Dumitru Maftei
...Sunt aşa cum vreau să par,
Şi de bucurie sar,
Pentru că nu-s singur cuc !
...Am prieteni pe Facebook ! !

Marilena Rusu
Vai, sărmanul pui de cuc,
Nu mai cântă-n vârf de par!
Şi-a făcut cont pe Facebook,
Şi-acum "like"-urile sar!

Costel Macovei
Câtu-i ziulica, îmi las capu-n par,
Noaptea cu prăjina către lună sar,
Şi în zboru-mi mândru peste cuib de cuc,
Aş da “share” ...la toate! …c-am cont pe Facebook.

Premiile 2

Marilena Rusu
Nu credeam că pe Facebook
Sunt atâţia pui de cuc.
Zic ca-ti sunt amici. Chiar par...
Dar în ajutor nu-ţi sar!

Dumitru Maftei
...Sunt aşa cum vreau să par,
Şi de bucurie sar,
Pentru că nu-s singur cuc !
...Am prieteni pe Facebook ! !

Amalia Ami
Tata-i cel mai mare Cuc!
Cântă chiar și pe Facebook...
Iar ca-n Parlament să sar,
Peste bot mi-a tras... un par!

Premiile 3

Barbu Gabriel
Foaie-verde, puf de cuc,
Soacră-mea e pe Facebook!
...Îmi veni pe loc să sar,
Să-i rup capu' cu un par...!

Silviu Breahna
Chiar dacă setoşi îmi par,
Bărbaţii de pe Facebook,
La butoaie nu prea sar...
Fiindcă se îmbată... "cuc".

Elisabeta Holhos
Un pui de cuc, în vârf de par,
Cânta orele-n zadar!!
Du-te naibii pui de cuc!
Eu văd ceasu’ pe Facebook..!!!

Şi creaţia lui Valentin Constantin:

Valentin Constantin
El şi ea, pe o băncuţă,
Vechi prieteni pe Facebook,
Nici de 15 ani nu par.
Se tot pupă... scântei sar!
El o strânge, ea... prostuţă.
El îi zice că-i drăguţă...
După gardul viu se duc.
Ea, timidă şi slăbuţă,
Zice: “Am o vrabiuţă!
Vrei s-o combinăm c-un cuc?”

Cucul şi cu vrabiuţa,
După ce-au „testat” băncuţa,
C-o schimbare de decor,
S-au mutat în dormitor,
Trecând de la „uţa-uţa”
La antrenament de zbor.

După vreo 5 ani şi-un pic,
Tot pe Facebook i-am găsit.
Printre statusuri uitate,
Sesizez, deloc mirat:
„Suntem la maternitate !”

Zborul lor s-a încheiat !

În sprijinul propunerii legislative de dublare a filmelor

Aşa cum a susţinut dl. Victor Socaciu în Expunerea de motive la propunerea de legiferare a dublarii filmelor străine în limba română, aceasta duce la protejarea identităţii naţionale şi ajută la recepţionarea mesajului filmului şi de către categoriile defavorizate (copii, bătrâni, pensionari, Marean Vanghelie etc).
Perfect conştienţi că urmărirea subtitrării este o activitate care solicită, într-adevăr, un mare efort fizic şi intelectual, venim în întâmpinarea acestui demers şi mergem chiar şi mai departe, propunând ca nici măcar filmul să nu mai fie difuzat, fiind arhisuficient dacă cineva ( chiar şi Mircea Badea), ni l-ar povesti, cât mai pe scurt, nemaifiind necesar să stăm ore întregi cu ochii lipiţi de televizor, timpul astfel scutit putând fi folosit la alte activităţi mai utile ( comutat pe Irimonopepeoana, sau pe Gigi Saga).
Pentru exemplificare, sugerăm câteva filme care ar putea fi astfel difuzate in pauzele dintr reclame sau în intervalul în care îşi trage Nicolae Guţă mucii:

CASABLANCA: Un tip o iubeşte pe una care i-a dat papucii şi o revede în restaurantul său din Casablanca, unde paţachina vine cu gagiul cel nou. Au loc câteva chestii, după care se despart iar!

RAMBO 1: Unul şucărit fleaşcă se ascunde în munţi şi îi cafteşte pe toţi. La final îi pare rău.

PE ARIPILE VÂNTULUI: Era odată în America.... Hopa, ăsta nu, că mă aşteaptă dealurile Moldovei.

CEI ŞAPTE SAMURAI: La ţară, unii fac scandal. Se adună şapte samurai care sar pe şapte cai de strigă şogunul „Vai” şi le fac harachiri la toţi răii.

RAMBO 2, 3, etc. : Tot ăla şucărit ia la omor poporul vietnamez (R2), poporul chinez (R3) după care aşteaptă RAMBO 4, ca să vadă cine mai supără marele popor american.

Şi exemplele pot continua, totul fiind să ai ceva cultură cinematografică şi să se poată sintetiza întregul mesaj în cât mai puţină vorbărie şi în cuvinte cât mai accesibile.
Astfel, poporul român va avea cea mai protejată limbă, cel mai odihnit creier şi cel mai mult timp liber.
Konieţ filma!

Postare pe VOXPUBLICA

Debaterea a pornit de vineri, când s-a aflat de această chestie. Am tot urmărit şi, din păcate, VOXPUBLICA dormea. N-am înţeles de ce nu apare nimic împotriva acestei aberaţii, pentru că nu mă aşteptam ca pe această platformă să fie cineva care să înghită o astfel de gogoaşă.Am prieteni nemţi, francezi, etc şi care, atunci când vin în România, se uită precum curca în lemne la televizor, pentru că nu pricep o boabă din nimic, indiferent în ce limbă e vorbit, alta decât materna lor.
Dublarea înseamnă un fel de apratheid lingvistic. Cum cuvântul vorbit protejează mai bine o limbă decât cel scris?Cum să mai recepţionezi corect un film dacă actorul NU VORBEŞTE?Bineînţeles că e mai simplu să-ţi dea cineva mură în gură replicile, fără să te mai “oboseşti” să citeşti subtitrarea? Dar n-ar fi şi mai simplu ca, în loc să ne obosim ochişorii, să ne povestească cineva filmul? Cât mai pe scurt, dacă se poate.
Exemplu, "Casablanca" : Un tip iubeşte pe una care vine pe nepusă masă, cu gagiul ei, la restaurantul lui. Au loc nişte chestii, după care se despart iar. Kanieţ filma!!!

La propunerea lui Victor Socaciu de a legifera dublarea filmelor în limba română

Ce m-a şocat în primul şi în primul rând la această idioţenie, a fost ca nu a venit din partea unor troglodiţi gen Gigi Becali sau Marinescu Bideu, ci din partea unui om care, totuşi, se vrea a fi un om de cultură.Argumentele PRO sunt argumentele unor puturoşi cărora le e greu să citească chiar şi contorul de gaze, d-apoi o subtitrare pe ecran.
Ce relevanţă are că acest sistem este folosit în multe ţări europene? În primul rând mai sunt ţări care au curajul de a nu merge pe această variantă şi rezultatele sunt vizibile. Mă refer în primul rând la Olanda unde, spre deosebire de celelalte ţări europene, şi un măturător pe stradă o rupe în engleză. Am crescut atâtea generaţii in acest mod şi suntem printre puţinele naţii cu aprehensiune pentru limbi străine, tocmai (şi) pentru asta! (N.B. Persoanele care au greutăţi la cuvântul "aprehensiune" sunt rugate să aştepte să vină articolul dublat în limba lor!)
Ceilalţi,nemţii, spaniolii, italienii, ungurii etc odată ieşiţi din cetăţuia lor, devin pur şi simplu handicapaţi.Nu mai insist aspura argumentelor de bun simţ legate de deformarea actului artistic , de stupizenia de a auzi un mare actor într-o limbă total străină lui.Copii mei au învăţat o limbă străină de la desenele animate, pe vremea când nu decăzusem să dublăm şi acolo.Dar, deh! Creieraşele trebuie să fie odihnite şi netede, nu cumva să le afecteze vreo increţire! Să nu le punem la vreun efort, că se pot dezvolta! Şi e de ajuns să fie folosite ca să ridicăm telecomanda şi să apăsăm pe A3!N-ar fi mai bine, dacă tot ne roade grija pentru limba română şi identitatea naţională, să începem cu un piculeţ de gramatică, ca să nu mai auzim pe la televiziuni tot felul de analfabeţi cu expresii gen "şi-au luat bătaie"! şi după aia să ne gândim să îl obligăm pe Arnold să zică: "No, servus, bace", în loc de "Hasta la vista, Baby"! Chiar, aici cum se va proceda? Că nu mai e engleză, ci spaniolă. Atunci, ce facem? Lăsăm aşa sau mai angajăm un traducător?
În concluzie, procesul de indobitocire al acestui popor trebuie desăvârşit. Asta dacă noi, ceilalţi cu mai mult de 2 neuroni activi îi punem la conservare şi nu reacţionăm!

Rostul României

Un articol amar, dar care sintetizează, sper, sictirul unei generaţii:

Bradut Florescu, unul din “vechii” publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda. IATĂ CE ARTICOL A SCRIS, DUPĂ CE A PLECAT :
Rostul
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.
Bătrânii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pământul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile “prietene”.
La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinţa. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt… Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu’ parinte, e urgent!
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani; altfel se prostitueaza.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Sună-ţi familia, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi!!!
Sa traiesti!
Bradut Florescu

Pontăcelul (după Elena Farago)

Ante scriptum: Mi-am dat seama că "Baronelul" e cam forţat şi că acest titlu e mai haios.

-„De ce m-ai luat cu procurori,
Băsescule, tu nu ştii oare
C-or să mă bage la răcoare,
Până plătesc judecători?

Tot om politic sunt şi eu
Şi-mi place să mai fur şi mie!
Ce ură trebuie să-ţi fie
Pe cloaca din judeţul meu!

De ce să mă fi pus la zid,
Că am şi eu, colegi, ca tine
Şi-ar plânge Ponta după mine
Şi tot activul de partid!

Şi-ar plânge Adrian Năstase
C-am cotizat abia o lună,
Îndură-te, ai fire bună
Şi dă comandă să mă lase!”

Aşa plângea un mic baron,
Pe când îl ridicau mascaţii,
Şi-urlau cu el, ca apucaţii,
Colegii lui, la unison.

Au încercat să-l slobozească,
Ameninţând judecătorii,
Numai că, vezi tu, roata morii,
Nu mai putea să se oprească!

Degeaba faci pe resemnatul,
Baronule, se-ngroaşă gluma.
Ci, la Parchet te du acuma,
Şi dă, urgent, cu subsemnatul!

Declară că, de-acu ‘nainte,
Vei cotiza cu judecată,
Să fie lumea împăcată,
Că, nu se ştie niciodată
Cine-o să iasă Preşedinte!