Paralele imposibile

Acum câteva luni, preşedintele Băsescu avea nefericita inspiraţie de a provoca demiterea doctorului Raed Arafat dela conducerea SMURD. A fost scânteia care a aprins valul de demonstraţii din iarnă, care a zgâlţâit serios puterea politică. Noua putere, venită, atenţie, nu prin vot sau legitimare politică, ci prin şopârleli de culise şi acte de vânzare-cumpărare, se pare că se şi consideră eternă şi imuabilă. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe decretul de numire a prim+ministrului Ponta, că acesta a şi început lupta cea grea de refacere a ţării după „dictatura” PDL. Priorităţile ţării, ... bugetul?, ...Salariile?... Ariereatele?...Inflaţia? ....Criza zonei Euro? Neeee! Nici vorbă! Altele, mai gave: Institutul de Stat în Construcţii, Volodea Tismăneanu, Curtea Constituţională (!!), TVR şi, mai nou, Institutul Cultural Roman! Astea sunt urgenţele guvernului celor care plângeau pe umerii pensionarilor astă iarnă! Descăpăţâmnarea ICR a iscat un mic protest, al papioanelor, care m-a făcut să mă gândesc la o paralelă cu scandalul Arafat, de acum cateva luni. Dar, după câteva minute, am revenit cu picioarele pe pământ. Atunci trendul era altul. Acum, şi un cimpanzeu dacă ar fi pus la alegeri împotriva unui PDL-ist, gloata isterizată ar vota cimpanzeul. Anii de antenizare au lucrat eficient. Protestul câtorva naivi cu papioane nu va duce la ceva nici măcar asemănător cu evenimentele din iarnă. Singurul aliat rămâne timpul care, poate mai curând decât ne vom aştepta, va dezvălui adevătrata faţă a hidrei aduse la putere de entuziasmul popular. Şi, poate atunci va veni şi momentul în care anumite paralele