Despre ce nu ar trebui să fie posibil

Unii or să spună ca am idiosincrazii comuniste, dar eu consider că pocirea imnului de către manelistul Marcel Pavel la meciul România-Franţa, este consecinţa firească a atitudinii generale faţă de simboluri şi ceea ce ne reprezintă cu adevărat a societăţii actuale.
Si, pentru asta sunt de vină, în primul rând reprezentanţii clasei „politice” actuale.
Nu este posibil ca, invitat de Preşedintele ţării la nişte consultări politice importante, un papiţoi ajuns şef de mare partid să susţină cu emfază: „ Eu nu-l recunosc, nu e preşedintele MEU”. Ba da, musiu, este şi al tău, chiar dacă nu l-ai votat, căci 50.001% din alegătorii care au catadicsit să-şi mişte fundul către urne, au hotărât asta. ŞI PUNCT!!
Nu este posibil ca, de Ziua Naţională, la o adunare, în timpul intonării imnului naţional, în loc să incremeneşti cu mâna la inimă, să începi să zbieri ca apucatul „Jos X sau Z”! Fă asta cu 5 secunde înainte şi după acel moment solemn.
Nu este posibil ca un post de televiziune să ridiculizeze imnul naţional punându-l în ţambalele maneliştilor şi transformându-l în „ Deşteaptă-te, române, mânca-ţi-aş”!
Nu este posibil ca privighetoarea cu buze ţuguiate să ia, împreună cu habarniştii de la Federaţia Română de Fotbal, decizia de a repeta ca papagalul, versurile cu „tiranii cei cruzi”, numai pentru că numele împăratului Traian al Romei este purtat de vremelnicul preşedinte Băsescu şi, astfel, populaţia de pe stadion, va face imediat legătura cu rochiţa d-nei Udrea. Şi, după asta, la obişnuitele talk showuri de tocat apa în piua, să apară şi unii care să considere asta ceva OK. Nu vorbesc de maimuţa urlătoare de Pipera care s-a oferit să plăteasca el amenda, de parcă asta ar conta. Şi-o recuperează Marcelică Pavelică din jumate de nuntă!
Nu este posibil ca cetăţenii acestei ţări să nu ştie măcar prima strofă din imn, după „cruzii tirani” intrând în amnezie.
Şi, încă ceva. Susţin şi eu, cu puţina mea reprezentativitate ideea de a se reveni la Tricolor, ca imn. Acest „Deşteaptă-te Române”, nu e urât, dar muzica e greu de interpretat de toată lume, iar versurile, să fim sinceri, dacă ştim în ce context au fost scrise, nu se poate să nu jignească alte etnii pe care le dorim fidele acestei ţări. Când se cânta Tricolorul (originalul, nu bălăria ceauşistă), chiar că nu-ţi venea să bâzâi ca musca beată.