Noii cerşetori

O nouă specie de cerşetori îmbogăţeşte insectarul deja vast al practicanţilor acestei meserii în România. După specia cu „Maamelor din lumea-ntreagă...” de la metrou şi evlavioşii cu „Taatăl nostru care eşti...” din autobuze, iată că nici într-un spaţiu ultracontrolat şi aseptic ca holul aeroportului Otopeni sau cum i se spune în pliante, Henri Coandă, nu scăpăm necerşiţi.
Treci de filtrul unde îţi laşi si plombele sa fie scanate cu raze X, unghiera e confiscată ca armă letală şi nici măcar un Pet de 0.5l de apă nu poţi trece, scapi de controlul paşapoartelor şi crezi că te poţi aşeza pe scaunele incomode, ca să-ţi savurezi apa plată care se vinde aici incluzând în preţ şi avionul care a adus-o de la Afumaţi.
Îi vezi cum roiesc ca muştele lângă balegă. Îşi fac semn şi se despart brusc, atacând nefericitul care a luat poziţia cea mai relaxată. Mai întâi, îţi zâmbesc. Ooo, ce urăsc eu zâmbetul ăla prefabricat, tâmp, vizibil exersat la ogindă şi corectat de PR-işti! După ce te umplu de zâmbet, te atacă. Subtil, insinuant, dulceag, te salută mieros, te întreabă dacă ai „un minuţel”. Apoi te întreabă dacă călătoreşti des, dacă îţi place, dacă mergi frecvent cu aceeaşi linie, bla, bla. Odată pragul psihologic trecut şi interlocutorul frăgezit, te lovesc în punctul moale. Ia să vă arătăm noi oferta noastra de cardul X, de creditul TOTULPENTRUTINENIMICPENTRUNOI! AI în altă parte? Câh! Caca! Al nostru e cel mai bun.
Şi te trec apoi prin supliciile unui chestionar, chipurile, de sondare a opiniei tale personale, atât de şmecheresc facut încât, la sfârşit, exasperat, nu mai poţi îngăima decât „Unde e pixul? Daţi-i să semnez”!
Dacă reuşeşti să rezişti torturii, răsufli uşurat. Se ridică şi pleacă în căutarea unei alte victime. Cu acelaşi rânjet cretin pe faţă. Nu-ţi mai trebuie ziar, apă, pipi, nimic. Rămâi sleit pe canapea, până se strânge turma la strunga îmbarcării.
Aceiaşi roboţei te sună duminica după amiază la telefon, întrebându-te, nu dacă apelul lor te-a deranjat (nu mai spun trezit din moţăiala pe careo a ştepţi după o săptămână epuizantă de muncă), ci dacă te interesează oferta Y sau W a băncii Ţ sau P.
Aceiaşi cerşetori te agaţă pe holul supermarketului ca să testezi crema de scos mucii din piele gratuit (dacă achiziţionezi un vagon înainte).
Aştept optimist vremea când şi stewardesa (sau însoţitoarea de zbor, cum ar trebui să-i spun corect) înainte să-ţi toarne o cafea, să-ţi turuie „un minut” despre cardul Z sau creditul PENTRUCARENICIDRACUNUSTIECÂT
PLATEŞTI.
Până atunci, nu pot decât să urlu: Lăsaţi-mă, dracului, în pace!!