Ne vrem ţara înapoi!
Suntem mulţi şi suntem tineri,
Buni prieteni şi vecini,
Ţara vrem s-o luăm pe umeri
Şi să prindem rădăcini.
Munca ne e crez de bază,
Ne e silă de pomeni,
Vrem o ţară ce contează
Pe români europeni.
Vrem o nouă Românie,
Unde-i lege, nu tocmeli,
Fără mită şi hoţie,
Fără false rânduieli.
Nu ne mai prostiţi în faţă,
Nu ne mai serviţi minciuni,
Noi vom izbândi în viaţă,
Oameni liberi, demni şi buni!
Nu ne trebuie cadouri,
Nu ne-ncredem în minuni,
N-avem vreme de talk-show-uri
Pe la televiziuni!
Vrem să spargem impostura,
Să ne ştergem de puroi,
Şi strigăm cu toată gura:
NE VREM ŢARA ÎNAPOI!
marți, 11 octombrie 2011
duminică, 2 octombrie 2011
Manifestul Noua Republică - Cu amendamente POLITEIA
1
Tradiţie şi noutate
Cu amendamentele Politeia
Premise:
• România trebuie să slujească interesele românilor de pretutindeni, iar nu castei politicienilor de profesie.
• Clasa politică se poate înnoi doar prin redescoperirea unor valori, oameni şi instituţii. Noua Republică e deschisă vocilor credibile, cu expertiză verificată, dornice să depăşească sectarismul orb şi steril.
• Noile mijloace de comunicare permit agregarea unor grupuri de presiune şi acţiune pe care organizarea post-comunistă a politicii din România le-a ignorat sistematic.
• Noua Republică e platformă democratică prin care se reunesc, într-o acţiune coerentă şi vizibilă, sensibilităţile clasic-liberale, conservatoare şi creştin-democrate.
• Noua Republică se adresează cetăţenilor de dreapta dezamăgiţi de structurile politice actuale din România.
Miza luptei noastre
- A fi de dreapta nu înseamnă a fi bogat, ci a căuta dreptatea.
- În România interbelică, noţiunea de dreapta a fost compromisă de fascismul anti-capitalist, anti-liberal, colectivist şi anti-semit, iar propaganda stângii (de la Ion Iliescu încoace) caută să descurajeze renaşterea unei drepte europene şi civilizate.
- Noua Republică afirmă categoric virtuţile dreptei şi necesitatea reîntoarcerii la cetăţean.
- Noua Republică refuză un destin mediocru pentru România. Revenirea stângii la putere in 2012 ar fi o lovitură letală la adresa reformei constituţionale şi a modernizării economice a ţării.
- Doar o participare în masă la alegerile din 2012 poate dejuca planul celor care au jefuit şi care ruinează România.
- Absenteismul favorizează abuzul şi face jocul baronilor sau castei politicienilor.
- Noua Republică recomandă virtutea discernământului: într-un noian de minciuni şi manipulări mediatice, adevărul abia mai poate fi întrezărit.
Diferenţa între doctrine:
- În România, partidele nu pun preţ pe idei, valori, doctrine. Cu toate acestea, acţiunea la nivel executiv şi legislativ reflectă în mare diferenţa dintre stânga şi dreapta. PDL a susţinut un nou Cod al Muncii şi o Lege a Educaţiei, în timp ce USL s-a opus cu vehemenţă oricărei schimbări. Consecinţele practice ale orientării doctrinare trebuie bine înţelese şi explicate în orizontul alegerilor din 2012.
- Prin iresponsabilitatea funciară a lui Victor Ponta, Dan Voiculescu şi Crin Antonescu, România riscă derapajul rapid pe o pantă a falimentului economic şi a dezastrului social. Aşa cum liberalii lui Tăriceanu & Vosganian au golit visteria ţării înaintea furtunii, Ponta & Antonescu vor arunca amaneta viitorul copiilor noştri.
- Socialismul (fie el şi deghizat în socialism-liberal) instigă la invidie şi ură de clasă. Capitalismul creează locuri de muncă şi stabilitate. Guvernarea de dreapta garantează o imagine pozitivă a României în ochii pieţei libere. Stânga ne lasă la cheremul cămătarilor şi a statelor cu trecut şi prezent comunist.
2
- Revenirea stângii la putere pune în pericol dreptul de proprietate (vezi naţionalizările din Argentina anului 2001). Prin impozit progresiv, stânga va suprataxa reuşita şi performanţa. Stânga va alunga investitorii străini către meleaguri mai ospitaliere.
- Stânga ar arunca România în spirala nesfârşită a risipei şi a cheltuielilor nesăbuite.
- Stânga pasează datorii de neconceput în contul generaţiilor viitoare.
- Stânga ar perpetua mita şi hoţia într-un sistem sanitar primitiv şi ineficace.
- Stânga românească nu s-a delimitat niciodată, în sens moral sau juridic, de comunism. Noua Republică respectă cu pioşenie memoria victimelor tuturor dictaturilor de extremă stânga sau extremă dreapta.
- Noua Republică respinge fără echivoc orice derapaj al dreptei în extremism, colectivism, fascism, antisemitism, teoria conspiraţiei, naţionalism tribal sau negarea Holocaustului sau a Gulagului.
- Noua Republică respectă memoria victimelor fascismului şi ale comunismului din Europa interbelică.
Activism:
Activismul este cheia succesului dreptei în 2012. Dreapta se exprimă astăzi instituţionalizat şi informal – prin mijloace clasice şi neconvenţionale. Există mai mulţi poli de agregare pentru dezbaterea publică: unele grupuri militează pentru transparenţă în reducerea taxelor, altele dau bătălia pentru patrimoniu, unele fundaţii susţin explicit lideri, doctrine şi partide, altele caută suflul tineresc al noilor generaţii.
Toate aceste organizaţii exprimă urgenţa momentului: înnoirea politicii din România.
În locul seminariilor, al conferinţelor publice, al comentariilor nesfârşite pe Internet, urmează anotimpul acţiunii:
- Răspândeşte manifestul Noua Republică mai departe: diaspora, înainte de toate, prietenilor, rudelor, vecinilor şi colegilor tăi de muncă.
- Nu te limita la prieteni şi familie. Nu subestima valoarea entuziasmului la vârstele tinere. În 1989, tinerii
au provocat căderea comunismului. În 2012, tot tinerii trebuie să blocheze ascensiunea socialismului falimentar.
- Fă o listă cu toţi cunoscuţii tăi şi, cu acordul lor, transmite-le pe email mesaje care lămuresc riscul falimentului în cazul revenirii stângii la putere.
- Arată prietenilor tăi importanţa implicării.
- Nu te lăsa descurajat de sondajele propagate de televiziunile stângii.
- Apără marca Noua Republică (concept, oameni, acţiune).
- Descoperă noi lideri la nivel local şi fă-i cunoscuţi liderilor de la centru.
- Nu lăsa activitatea de recrutare pe seama altora.
- Nu pierde mai mult timp pe internet decât poţi obţine în întâlnirile directe. Regula principală: mesajele scurte sunt mai eficiente (less is more). Reciteşte de două ori mesajul înainte de a-l trimite.
- Noua Republică e un proiect care va ţine cont de noile tehnologii media. Astăzi, producerea unui videoclip, a unui slogan, a unui poster şi a altor mesaje vizuale este facilitată de canale precum YouTube, Vimeo, etc. Exploatează aceste oportunităţi unice. Încearcă să produci un clip viral.
- Există oameni care nu cunosc resursele vaste ale comunicări pe Internet (e-mail, Facebook, Twitter). Nu
ignora faptul că un simplu SMS poate genera astăzi un mesaj pe blogul personal, Facebook şi Twitter.
- Vorbeşte despre proiectul Noua Republică în intervenţiile tale la staţiile locale de radio şi TV.
Persuasiune:
- Discuţiile domestice despre Noua Republică au ca scop discutarea ultimelor ştiri din piaţă.
- O prioritate o reprezintă dialogul cu independenţii: cei dezamăgiţi sunt, adesea, bine intenţionaţi.
3
- Calmul şi seninătatea trebuie să domine atmosfera întâlnirilor Noua Republică. Poţi oferi un plus de culoare întâlnirilor printr-o discuţie despre o declaraţie proaspătă înregistrată pe YouTube etc.
- Militantul de dreapta e caracterizat de un optimism molipsitor. Acolo unde majoritatea proclamă dezastrul şi fatalitatea eşecului, omul de dreapta are soluţii şi le articulează convingător.
- Nu ezita să inviţi şi a doua oară o persoană care rămâne independentă/neutră.
- Discuţiile de la vecin la vecin au o importanţă crucială. Vei vedea care sunt limitele puterii tale de convingere, deficienţele de comunicare ale dreptei, dar vei putea devoala totodată intenţiile ascunse ale stângii.
- Stânga se bazează întotdeauna pe alegătorii neinformaţi, needucaţi şi uşor de manipulat prin discursul urii. Dreapta se bazează pe alegătorii inteligenţi, informaţi, cu personalitate, cu idei, soluţii şi spirit întreprinzător. Stânga generează ură şi discurs apocaliptic iar dreapta oferă stabilitate.
- Întâlnirile la domiciliu trebuie să fie iniţiativa ta. Nu te aştepta niciodată ca alţii să-ţi ceară de la centru ceea ce tu poţi face singur la tine acasă. Nu uita de puterea exemplului personal.
- Nu uita niciodată că mass-media controlată de USL oferă informaţii selective, tendenţioase şi false unui
electorat confuz.
- Îţi recomandăm să urmăreşti comentatorii posturilor de televiziune: TVR Info, TVR, B1TV, 10 TV, precum şi intervenţiile unor jurnalişti credibili de la Revista 22, Kamikadze, România liberă şi Evenimentul Zilei.
- Pentru discuţii sofisticate, legate de contextul internaţional, îţi recomandăm să urmăreşti documentele furnizate: The Heritage Foundation, Lord Acton Institute, The Heartland Institute, American Enterprise Institute, The Cato Institute, Citizens Against Government Waste şi The Manhattan Institute.
- Abonează-te la newsletter Noua Republică.
Protest civic
- Românii au demonstrat de-a lungul timpului că ştiu să-ţi apere interesele şi demnitatea. Lupta împotriva taxei auto e doar un exemplu în acest sens.
- Ca oameni de dreapta, credem în sprijnul financiar modest, dar generalizat la nivelul membrilor simpli ai mişcării Noua Republica. Înaintea unui eveniment local (întâlniri în parcuri, pieţe, stadioane), redactează împreună cu prietenii şi colaboratorii tăi bugetul acţiunii.
- Stabilieşte un contact cu organizaţia centrală de la Bucureşti. Alege o temă de protest civic. Propune o listă de vorbitori. Ia contact cu presa locală. Pregăteşte postere, afişe, anunţuri în blogosferă. Foloseşte intensiv SMS-ul. Caută sloganuri puternice, dar nu jignitoare sau abuzive la adresa adversarilor dreptei. Identifică buni vorbitori care pot purta mesajul mai departe.
- O acţiune centrală a platformei Noua Republică o reprintă petiţia la adresa reprezentanţilor aleşi: primari, consilieri locali, consilieri judeţeni, parlamentari şi miniştri. Spune-le păsul. Arată-ţi îngrijorarea. Adu-le aminte că ei sunt plătiţi din taxele tale! Scrie-le scrisori şi dă telefoane la cabinetul reprezentantului.
- Mulţi români se refugiază în pesimism şi resemnare, hotărând să nu mai recurgă la aceste practici. Şi totuşi, e vital ca într-un an electoral vocea cetăţenilor să răzbată dincolo de cabina de vot.
- Îndeamnă-ţi prietenii să meargă la vot. Dacă nu eşti mulţumit de oferta locală, identifică noi lideri şi propune-le să te reprezinte în postura de candidat-independent.
- Nu sunteţi singuri, suntem foarte mulţi.
- Notează-ţi numerele de telefon ale următoarelor instituţii:
- Avocatul Poporului: 021.312.71.34
- DNA: 021.312.14.97
- Parchet: 021/319.38.33
- Camera Deputaţilor: 316 0300, 414 1111
- Senat: 316 36 77, Fax: 316 36 52.
4
- Guvern: 021-314.34.00; 230.36.60
- Administraţia Prezidenţială: 0214.10.05.81
- MAE (Votul în Străinătate): 021 319.21.08 sau 319.21.25
E vital să cunoşti numele fiecărui reprezentant al judeţului/circumscripţiei tale în Parlamentul României. Nu ezita să-l interpelezi şi să-i ceri socoteală:
1. Ce legi ai susţinut în Parlament?
2. Care proiecte ale dumneavoastră mi-au ajutat comunitatea?
3. Cum vă justificaţi absenţele de la lucrările Parlamentului (plen, comisii)?
- Cetăţenii care nu şi-au contactat niciodată reprezentanţii (Consiliul Local, Consiliul Judeţean, Parlament) trebuie să înceapă s-o facă.
- Dacă nu cunoşti numele preşedintelui Consiliului Judeţean, al primarului, al reprezentantului in consiliul local sau consiliul judetean ori în Parlament, fă-ţi timp pentru a obtine aceste informatii.
- Boicotează agenda socialistă a USL. Demască necontentit incompetenţa, prostia şi ipocrizia reprezentanţilor socialiştilor.
- Abandonează timiditatea.
- Luptă cu determinare!
- Miza acestei lupte politice este salvarea României. Patru ani cu stânga la putere înseamnă bascularea spre faliment şi incapacitate de plată. Modelul Greciei ne dă de gândit.
- Modernizarea, competiţia liberă, dreptul fundamental la proprietate vor depinde de victoria dreptei.
- Dacă vrei să urneşti ţara din loc, atunci trebuie să lupţi cu determinare pentru principii, oameni şi proiecte concrete de schimbare. În vremuri de răstrişte, pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.
Tradiţie şi noutate
Cu amendamentele Politeia
Premise:
• România trebuie să slujească interesele românilor de pretutindeni, iar nu castei politicienilor de profesie.
• Clasa politică se poate înnoi doar prin redescoperirea unor valori, oameni şi instituţii. Noua Republică e deschisă vocilor credibile, cu expertiză verificată, dornice să depăşească sectarismul orb şi steril.
• Noile mijloace de comunicare permit agregarea unor grupuri de presiune şi acţiune pe care organizarea post-comunistă a politicii din România le-a ignorat sistematic.
• Noua Republică e platformă democratică prin care se reunesc, într-o acţiune coerentă şi vizibilă, sensibilităţile clasic-liberale, conservatoare şi creştin-democrate.
• Noua Republică se adresează cetăţenilor de dreapta dezamăgiţi de structurile politice actuale din România.
Miza luptei noastre
- A fi de dreapta nu înseamnă a fi bogat, ci a căuta dreptatea.
- În România interbelică, noţiunea de dreapta a fost compromisă de fascismul anti-capitalist, anti-liberal, colectivist şi anti-semit, iar propaganda stângii (de la Ion Iliescu încoace) caută să descurajeze renaşterea unei drepte europene şi civilizate.
- Noua Republică afirmă categoric virtuţile dreptei şi necesitatea reîntoarcerii la cetăţean.
- Noua Republică refuză un destin mediocru pentru România. Revenirea stângii la putere in 2012 ar fi o lovitură letală la adresa reformei constituţionale şi a modernizării economice a ţării.
- Doar o participare în masă la alegerile din 2012 poate dejuca planul celor care au jefuit şi care ruinează România.
- Absenteismul favorizează abuzul şi face jocul baronilor sau castei politicienilor.
- Noua Republică recomandă virtutea discernământului: într-un noian de minciuni şi manipulări mediatice, adevărul abia mai poate fi întrezărit.
Diferenţa între doctrine:
- În România, partidele nu pun preţ pe idei, valori, doctrine. Cu toate acestea, acţiunea la nivel executiv şi legislativ reflectă în mare diferenţa dintre stânga şi dreapta. PDL a susţinut un nou Cod al Muncii şi o Lege a Educaţiei, în timp ce USL s-a opus cu vehemenţă oricărei schimbări. Consecinţele practice ale orientării doctrinare trebuie bine înţelese şi explicate în orizontul alegerilor din 2012.
- Prin iresponsabilitatea funciară a lui Victor Ponta, Dan Voiculescu şi Crin Antonescu, România riscă derapajul rapid pe o pantă a falimentului economic şi a dezastrului social. Aşa cum liberalii lui Tăriceanu & Vosganian au golit visteria ţării înaintea furtunii, Ponta & Antonescu vor arunca amaneta viitorul copiilor noştri.
- Socialismul (fie el şi deghizat în socialism-liberal) instigă la invidie şi ură de clasă. Capitalismul creează locuri de muncă şi stabilitate. Guvernarea de dreapta garantează o imagine pozitivă a României în ochii pieţei libere. Stânga ne lasă la cheremul cămătarilor şi a statelor cu trecut şi prezent comunist.
2
- Revenirea stângii la putere pune în pericol dreptul de proprietate (vezi naţionalizările din Argentina anului 2001). Prin impozit progresiv, stânga va suprataxa reuşita şi performanţa. Stânga va alunga investitorii străini către meleaguri mai ospitaliere.
- Stânga ar arunca România în spirala nesfârşită a risipei şi a cheltuielilor nesăbuite.
- Stânga pasează datorii de neconceput în contul generaţiilor viitoare.
- Stânga ar perpetua mita şi hoţia într-un sistem sanitar primitiv şi ineficace.
- Stânga românească nu s-a delimitat niciodată, în sens moral sau juridic, de comunism. Noua Republică respectă cu pioşenie memoria victimelor tuturor dictaturilor de extremă stânga sau extremă dreapta.
- Noua Republică respinge fără echivoc orice derapaj al dreptei în extremism, colectivism, fascism, antisemitism, teoria conspiraţiei, naţionalism tribal sau negarea Holocaustului sau a Gulagului.
- Noua Republică respectă memoria victimelor fascismului şi ale comunismului din Europa interbelică.
Activism:
Activismul este cheia succesului dreptei în 2012. Dreapta se exprimă astăzi instituţionalizat şi informal – prin mijloace clasice şi neconvenţionale. Există mai mulţi poli de agregare pentru dezbaterea publică: unele grupuri militează pentru transparenţă în reducerea taxelor, altele dau bătălia pentru patrimoniu, unele fundaţii susţin explicit lideri, doctrine şi partide, altele caută suflul tineresc al noilor generaţii.
Toate aceste organizaţii exprimă urgenţa momentului: înnoirea politicii din România.
În locul seminariilor, al conferinţelor publice, al comentariilor nesfârşite pe Internet, urmează anotimpul acţiunii:
- Răspândeşte manifestul Noua Republică mai departe: diaspora, înainte de toate, prietenilor, rudelor, vecinilor şi colegilor tăi de muncă.
- Nu te limita la prieteni şi familie. Nu subestima valoarea entuziasmului la vârstele tinere. În 1989, tinerii
au provocat căderea comunismului. În 2012, tot tinerii trebuie să blocheze ascensiunea socialismului falimentar.
- Fă o listă cu toţi cunoscuţii tăi şi, cu acordul lor, transmite-le pe email mesaje care lămuresc riscul falimentului în cazul revenirii stângii la putere.
- Arată prietenilor tăi importanţa implicării.
- Nu te lăsa descurajat de sondajele propagate de televiziunile stângii.
- Apără marca Noua Republică (concept, oameni, acţiune).
- Descoperă noi lideri la nivel local şi fă-i cunoscuţi liderilor de la centru.
- Nu lăsa activitatea de recrutare pe seama altora.
- Nu pierde mai mult timp pe internet decât poţi obţine în întâlnirile directe. Regula principală: mesajele scurte sunt mai eficiente (less is more). Reciteşte de două ori mesajul înainte de a-l trimite.
- Noua Republică e un proiect care va ţine cont de noile tehnologii media. Astăzi, producerea unui videoclip, a unui slogan, a unui poster şi a altor mesaje vizuale este facilitată de canale precum YouTube, Vimeo, etc. Exploatează aceste oportunităţi unice. Încearcă să produci un clip viral.
- Există oameni care nu cunosc resursele vaste ale comunicări pe Internet (e-mail, Facebook, Twitter). Nu
ignora faptul că un simplu SMS poate genera astăzi un mesaj pe blogul personal, Facebook şi Twitter.
- Vorbeşte despre proiectul Noua Republică în intervenţiile tale la staţiile locale de radio şi TV.
Persuasiune:
- Discuţiile domestice despre Noua Republică au ca scop discutarea ultimelor ştiri din piaţă.
- O prioritate o reprezintă dialogul cu independenţii: cei dezamăgiţi sunt, adesea, bine intenţionaţi.
3
- Calmul şi seninătatea trebuie să domine atmosfera întâlnirilor Noua Republică. Poţi oferi un plus de culoare întâlnirilor printr-o discuţie despre o declaraţie proaspătă înregistrată pe YouTube etc.
- Militantul de dreapta e caracterizat de un optimism molipsitor. Acolo unde majoritatea proclamă dezastrul şi fatalitatea eşecului, omul de dreapta are soluţii şi le articulează convingător.
- Nu ezita să inviţi şi a doua oară o persoană care rămâne independentă/neutră.
- Discuţiile de la vecin la vecin au o importanţă crucială. Vei vedea care sunt limitele puterii tale de convingere, deficienţele de comunicare ale dreptei, dar vei putea devoala totodată intenţiile ascunse ale stângii.
- Stânga se bazează întotdeauna pe alegătorii neinformaţi, needucaţi şi uşor de manipulat prin discursul urii. Dreapta se bazează pe alegătorii inteligenţi, informaţi, cu personalitate, cu idei, soluţii şi spirit întreprinzător. Stânga generează ură şi discurs apocaliptic iar dreapta oferă stabilitate.
- Întâlnirile la domiciliu trebuie să fie iniţiativa ta. Nu te aştepta niciodată ca alţii să-ţi ceară de la centru ceea ce tu poţi face singur la tine acasă. Nu uita de puterea exemplului personal.
- Nu uita niciodată că mass-media controlată de USL oferă informaţii selective, tendenţioase şi false unui
electorat confuz.
- Îţi recomandăm să urmăreşti comentatorii posturilor de televiziune: TVR Info, TVR, B1TV, 10 TV, precum şi intervenţiile unor jurnalişti credibili de la Revista 22, Kamikadze, România liberă şi Evenimentul Zilei.
- Pentru discuţii sofisticate, legate de contextul internaţional, îţi recomandăm să urmăreşti documentele furnizate: The Heritage Foundation, Lord Acton Institute, The Heartland Institute, American Enterprise Institute, The Cato Institute, Citizens Against Government Waste şi The Manhattan Institute.
- Abonează-te la newsletter Noua Republică.
Protest civic
- Românii au demonstrat de-a lungul timpului că ştiu să-ţi apere interesele şi demnitatea. Lupta împotriva taxei auto e doar un exemplu în acest sens.
- Ca oameni de dreapta, credem în sprijnul financiar modest, dar generalizat la nivelul membrilor simpli ai mişcării Noua Republica. Înaintea unui eveniment local (întâlniri în parcuri, pieţe, stadioane), redactează împreună cu prietenii şi colaboratorii tăi bugetul acţiunii.
- Stabilieşte un contact cu organizaţia centrală de la Bucureşti. Alege o temă de protest civic. Propune o listă de vorbitori. Ia contact cu presa locală. Pregăteşte postere, afişe, anunţuri în blogosferă. Foloseşte intensiv SMS-ul. Caută sloganuri puternice, dar nu jignitoare sau abuzive la adresa adversarilor dreptei. Identifică buni vorbitori care pot purta mesajul mai departe.
- O acţiune centrală a platformei Noua Republică o reprintă petiţia la adresa reprezentanţilor aleşi: primari, consilieri locali, consilieri judeţeni, parlamentari şi miniştri. Spune-le păsul. Arată-ţi îngrijorarea. Adu-le aminte că ei sunt plătiţi din taxele tale! Scrie-le scrisori şi dă telefoane la cabinetul reprezentantului.
- Mulţi români se refugiază în pesimism şi resemnare, hotărând să nu mai recurgă la aceste practici. Şi totuşi, e vital ca într-un an electoral vocea cetăţenilor să răzbată dincolo de cabina de vot.
- Îndeamnă-ţi prietenii să meargă la vot. Dacă nu eşti mulţumit de oferta locală, identifică noi lideri şi propune-le să te reprezinte în postura de candidat-independent.
- Nu sunteţi singuri, suntem foarte mulţi.
- Notează-ţi numerele de telefon ale următoarelor instituţii:
- Avocatul Poporului: 021.312.71.34
- DNA: 021.312.14.97
- Parchet: 021/319.38.33
- Camera Deputaţilor: 316 0300, 414 1111
- Senat: 316 36 77, Fax: 316 36 52.
4
- Guvern: 021-314.34.00; 230.36.60
- Administraţia Prezidenţială: 0214.10.05.81
- MAE (Votul în Străinătate): 021 319.21.08 sau 319.21.25
E vital să cunoşti numele fiecărui reprezentant al judeţului/circumscripţiei tale în Parlamentul României. Nu ezita să-l interpelezi şi să-i ceri socoteală:
1. Ce legi ai susţinut în Parlament?
2. Care proiecte ale dumneavoastră mi-au ajutat comunitatea?
3. Cum vă justificaţi absenţele de la lucrările Parlamentului (plen, comisii)?
- Cetăţenii care nu şi-au contactat niciodată reprezentanţii (Consiliul Local, Consiliul Judeţean, Parlament) trebuie să înceapă s-o facă.
- Dacă nu cunoşti numele preşedintelui Consiliului Judeţean, al primarului, al reprezentantului in consiliul local sau consiliul judetean ori în Parlament, fă-ţi timp pentru a obtine aceste informatii.
- Boicotează agenda socialistă a USL. Demască necontentit incompetenţa, prostia şi ipocrizia reprezentanţilor socialiştilor.
- Abandonează timiditatea.
- Luptă cu determinare!
- Miza acestei lupte politice este salvarea României. Patru ani cu stânga la putere înseamnă bascularea spre faliment şi incapacitate de plată. Modelul Greciei ne dă de gândit.
- Modernizarea, competiţia liberă, dreptul fundamental la proprietate vor depinde de victoria dreptei.
- Dacă vrei să urneşti ţara din loc, atunci trebuie să lupţi cu determinare pentru principii, oameni şi proiecte concrete de schimbare. În vremuri de răstrişte, pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.
sâmbătă, 1 octombrie 2011
Noua Republică şi renaştera speranţelor
Am fost şi eu adeptul celor care susţineau trişti că suntem un popor vegetal şi fără reacţie. De curând am primit cu bucurie infirmarea acestei păreri dăunătoare.
Avem, aşa e, o viteză de reacţie mai în contratimp cu restul lumii, iar ideile novatoare trebuie impuse cu biciul.Dacă nu apărea o generaţie excepţională în 1848, cred că purtam şi acum işlic şi turban.
În zilele noastre peisajul politic a devenit de-a dreptul irespirabil. Pe de o parte, un PDL la putere care a salvat ţara de la o prăbuşire de tip grecesc, prin nişte măsuri curajoase şi sinucigaşe, dar care a început să piardă tot mai mult din suflul şi apetenţa de a duce la bun sfârşit acest demers. E un prilej unic, la cateva zeci de ani să poţi declanşa procedura de modernizare a acestei bicisnice ţări. Semnele sunt, însă, că baronetul portocaliu a început să simtă în ceafă vântul rece al alegerilor şi să lunece tot mai mult pe panta populismului şi a pesedizării.
De cealaltă parte, Dumnezeu cu mila. În locul unei Opoziţii reale, animată de nişte principii şi alternative, o adunătură, o gaşcă de piţifelnici şi marionete ale fosilelor comuniste. Crezul lor politic : "Jos Băsescu!" Atât! Dacă ei cred că asta e suficient să mobilizeze un electorat cu mai mult de 10 clase făcute pe bune, se înşeală amarnic.
Aşadar, ca toţi cei care, vorba lui Ponta-Che Gargara , "avem capul la noi" (Hal de expresie de viitor posibil prim-ministru!!) eram şi eu oarecum în ceaţă. Ezitam, alegeam. Vorba aceea, eu cu cine votez? Cu USL? În nici un caz! PDL? Ce să aleg? Oricum, decât Lolek şi Bolek animaţi de sforile tătucului Iliescu...! Dar, dă-o-ncolo de treabă, iar votez răul cel mai mic?
Apropo de Pontănac. S-o fi uitat şi el la excepţionalul documentar "The Soviet Story" de joi seara la TVR? Poate îi mai trece cheful de tricouri cu secera şi ciocanul. Dar nu cred, TVR e undeva pe la coada telecomenzii sale, împănată cu Antena 3 şi Realitatea.
În fine, zilele trecute, am aflat vestea că un tânăr de 33 de ani,a luat taurul de coarne şi şi-a asumat sarcina coagulării unei drepte sănătoase, a unei forţe a celor sătui de demagogie şi lichelism.
Într-unul din entuziastele mesaje pe care i le-am trimis, îi uram succes, mă ofeream şi eu să ajut şi îmi exprimam speranţa ca Noua republică să poată să se feri de oportuniştii care nu vor întărzia să dea târcoale.
Am să public şi eu manifestele acestei mişcări şi am să fiu aproape!
Acum avem speranţe!
Avem, aşa e, o viteză de reacţie mai în contratimp cu restul lumii, iar ideile novatoare trebuie impuse cu biciul.Dacă nu apărea o generaţie excepţională în 1848, cred că purtam şi acum işlic şi turban.
În zilele noastre peisajul politic a devenit de-a dreptul irespirabil. Pe de o parte, un PDL la putere care a salvat ţara de la o prăbuşire de tip grecesc, prin nişte măsuri curajoase şi sinucigaşe, dar care a început să piardă tot mai mult din suflul şi apetenţa de a duce la bun sfârşit acest demers. E un prilej unic, la cateva zeci de ani să poţi declanşa procedura de modernizare a acestei bicisnice ţări. Semnele sunt, însă, că baronetul portocaliu a început să simtă în ceafă vântul rece al alegerilor şi să lunece tot mai mult pe panta populismului şi a pesedizării.
De cealaltă parte, Dumnezeu cu mila. În locul unei Opoziţii reale, animată de nişte principii şi alternative, o adunătură, o gaşcă de piţifelnici şi marionete ale fosilelor comuniste. Crezul lor politic : "Jos Băsescu!" Atât! Dacă ei cred că asta e suficient să mobilizeze un electorat cu mai mult de 10 clase făcute pe bune, se înşeală amarnic.
Aşadar, ca toţi cei care, vorba lui Ponta-Che Gargara , "avem capul la noi" (Hal de expresie de viitor posibil prim-ministru!!) eram şi eu oarecum în ceaţă. Ezitam, alegeam. Vorba aceea, eu cu cine votez? Cu USL? În nici un caz! PDL? Ce să aleg? Oricum, decât Lolek şi Bolek animaţi de sforile tătucului Iliescu...! Dar, dă-o-ncolo de treabă, iar votez răul cel mai mic?
Apropo de Pontănac. S-o fi uitat şi el la excepţionalul documentar "The Soviet Story" de joi seara la TVR? Poate îi mai trece cheful de tricouri cu secera şi ciocanul. Dar nu cred, TVR e undeva pe la coada telecomenzii sale, împănată cu Antena 3 şi Realitatea.
În fine, zilele trecute, am aflat vestea că un tânăr de 33 de ani,a luat taurul de coarne şi şi-a asumat sarcina coagulării unei drepte sănătoase, a unei forţe a celor sătui de demagogie şi lichelism.
Într-unul din entuziastele mesaje pe care i le-am trimis, îi uram succes, mă ofeream şi eu să ajut şi îmi exprimam speranţa ca Noua republică să poată să se feri de oportuniştii care nu vor întărzia să dea târcoale.
Am să public şi eu manifestele acestei mişcări şi am să fiu aproape!
Acum avem speranţe!
miercuri, 21 septembrie 2011
Noii cerşetori
O nouă specie de cerşetori îmbogăţeşte insectarul deja vast al practicanţilor acestei meserii în România. După specia cu „Maamelor din lumea-ntreagă...” de la metrou şi evlavioşii cu „Taatăl nostru care eşti...” din autobuze, iată că nici într-un spaţiu ultracontrolat şi aseptic ca holul aeroportului Otopeni sau cum i se spune în pliante, Henri Coandă, nu scăpăm necerşiţi.
Treci de filtrul unde îţi laşi si plombele sa fie scanate cu raze X, unghiera e confiscată ca armă letală şi nici măcar un Pet de 0.5l de apă nu poţi trece, scapi de controlul paşapoartelor şi crezi că te poţi aşeza pe scaunele incomode, ca să-ţi savurezi apa plată care se vinde aici incluzând în preţ şi avionul care a adus-o de la Afumaţi.
Îi vezi cum roiesc ca muştele lângă balegă. Îşi fac semn şi se despart brusc, atacând nefericitul care a luat poziţia cea mai relaxată. Mai întâi, îţi zâmbesc. Ooo, ce urăsc eu zâmbetul ăla prefabricat, tâmp, vizibil exersat la ogindă şi corectat de PR-işti! După ce te umplu de zâmbet, te atacă. Subtil, insinuant, dulceag, te salută mieros, te întreabă dacă ai „un minuţel”. Apoi te întreabă dacă călătoreşti des, dacă îţi place, dacă mergi frecvent cu aceeaşi linie, bla, bla. Odată pragul psihologic trecut şi interlocutorul frăgezit, te lovesc în punctul moale. Ia să vă arătăm noi oferta noastra de cardul X, de creditul TOTULPENTRUTINENIMICPENTRUNOI! AI în altă parte? Câh! Caca! Al nostru e cel mai bun.
Şi te trec apoi prin supliciile unui chestionar, chipurile, de sondare a opiniei tale personale, atât de şmecheresc facut încât, la sfârşit, exasperat, nu mai poţi îngăima decât „Unde e pixul? Daţi-i să semnez”!
Dacă reuşeşti să rezişti torturii, răsufli uşurat. Se ridică şi pleacă în căutarea unei alte victime. Cu acelaşi rânjet cretin pe faţă. Nu-ţi mai trebuie ziar, apă, pipi, nimic. Rămâi sleit pe canapea, până se strânge turma la strunga îmbarcării.
Aceiaşi roboţei te sună duminica după amiază la telefon, întrebându-te, nu dacă apelul lor te-a deranjat (nu mai spun trezit din moţăiala pe careo a ştepţi după o săptămână epuizantă de muncă), ci dacă te interesează oferta Y sau W a băncii Ţ sau P.
Aceiaşi cerşetori te agaţă pe holul supermarketului ca să testezi crema de scos mucii din piele gratuit (dacă achiziţionezi un vagon înainte).
Aştept optimist vremea când şi stewardesa (sau însoţitoarea de zbor, cum ar trebui să-i spun corect) înainte să-ţi toarne o cafea, să-ţi turuie „un minut” despre cardul Z sau creditul PENTRUCARENICIDRACUNUSTIECÂT
PLATEŞTI.
Până atunci, nu pot decât să urlu: Lăsaţi-mă, dracului, în pace!!
Treci de filtrul unde îţi laşi si plombele sa fie scanate cu raze X, unghiera e confiscată ca armă letală şi nici măcar un Pet de 0.5l de apă nu poţi trece, scapi de controlul paşapoartelor şi crezi că te poţi aşeza pe scaunele incomode, ca să-ţi savurezi apa plată care se vinde aici incluzând în preţ şi avionul care a adus-o de la Afumaţi.
Îi vezi cum roiesc ca muştele lângă balegă. Îşi fac semn şi se despart brusc, atacând nefericitul care a luat poziţia cea mai relaxată. Mai întâi, îţi zâmbesc. Ooo, ce urăsc eu zâmbetul ăla prefabricat, tâmp, vizibil exersat la ogindă şi corectat de PR-işti! După ce te umplu de zâmbet, te atacă. Subtil, insinuant, dulceag, te salută mieros, te întreabă dacă ai „un minuţel”. Apoi te întreabă dacă călătoreşti des, dacă îţi place, dacă mergi frecvent cu aceeaşi linie, bla, bla. Odată pragul psihologic trecut şi interlocutorul frăgezit, te lovesc în punctul moale. Ia să vă arătăm noi oferta noastra de cardul X, de creditul TOTULPENTRUTINENIMICPENTRUNOI! AI în altă parte? Câh! Caca! Al nostru e cel mai bun.
Şi te trec apoi prin supliciile unui chestionar, chipurile, de sondare a opiniei tale personale, atât de şmecheresc facut încât, la sfârşit, exasperat, nu mai poţi îngăima decât „Unde e pixul? Daţi-i să semnez”!
Dacă reuşeşti să rezişti torturii, răsufli uşurat. Se ridică şi pleacă în căutarea unei alte victime. Cu acelaşi rânjet cretin pe faţă. Nu-ţi mai trebuie ziar, apă, pipi, nimic. Rămâi sleit pe canapea, până se strânge turma la strunga îmbarcării.
Aceiaşi roboţei te sună duminica după amiază la telefon, întrebându-te, nu dacă apelul lor te-a deranjat (nu mai spun trezit din moţăiala pe careo a ştepţi după o săptămână epuizantă de muncă), ci dacă te interesează oferta Y sau W a băncii Ţ sau P.
Aceiaşi cerşetori te agaţă pe holul supermarketului ca să testezi crema de scos mucii din piele gratuit (dacă achiziţionezi un vagon înainte).
Aştept optimist vremea când şi stewardesa (sau însoţitoarea de zbor, cum ar trebui să-i spun corect) înainte să-ţi toarne o cafea, să-ţi turuie „un minut” despre cardul Z sau creditul PENTRUCARENICIDRACUNUSTIECÂT
PLATEŞTI.
Până atunci, nu pot decât să urlu: Lăsaţi-mă, dracului, în pace!!
joi, 8 septembrie 2011
Despre ce nu ar trebui să fie posibil
Unii or să spună ca am idiosincrazii comuniste, dar eu consider că pocirea imnului de către manelistul Marcel Pavel la meciul România-Franţa, este consecinţa firească a atitudinii generale faţă de simboluri şi ceea ce ne reprezintă cu adevărat a societăţii actuale.
Si, pentru asta sunt de vină, în primul rând reprezentanţii clasei „politice” actuale.
Nu este posibil ca, invitat de Preşedintele ţării la nişte consultări politice importante, un papiţoi ajuns şef de mare partid să susţină cu emfază: „ Eu nu-l recunosc, nu e preşedintele MEU”. Ba da, musiu, este şi al tău, chiar dacă nu l-ai votat, căci 50.001% din alegătorii care au catadicsit să-şi mişte fundul către urne, au hotărât asta. ŞI PUNCT!!
Nu este posibil ca, de Ziua Naţională, la o adunare, în timpul intonării imnului naţional, în loc să incremeneşti cu mâna la inimă, să începi să zbieri ca apucatul „Jos X sau Z”! Fă asta cu 5 secunde înainte şi după acel moment solemn.
Nu este posibil ca un post de televiziune să ridiculizeze imnul naţional punându-l în ţambalele maneliştilor şi transformându-l în „ Deşteaptă-te, române, mânca-ţi-aş”!
Nu este posibil ca privighetoarea cu buze ţuguiate să ia, împreună cu habarniştii de la Federaţia Română de Fotbal, decizia de a repeta ca papagalul, versurile cu „tiranii cei cruzi”, numai pentru că numele împăratului Traian al Romei este purtat de vremelnicul preşedinte Băsescu şi, astfel, populaţia de pe stadion, va face imediat legătura cu rochiţa d-nei Udrea. Şi, după asta, la obişnuitele talk showuri de tocat apa în piua, să apară şi unii care să considere asta ceva OK. Nu vorbesc de maimuţa urlătoare de Pipera care s-a oferit să plăteasca el amenda, de parcă asta ar conta. Şi-o recuperează Marcelică Pavelică din jumate de nuntă!
Nu este posibil ca cetăţenii acestei ţări să nu ştie măcar prima strofă din imn, după „cruzii tirani” intrând în amnezie.
Şi, încă ceva. Susţin şi eu, cu puţina mea reprezentativitate ideea de a se reveni la Tricolor, ca imn. Acest „Deşteaptă-te Române”, nu e urât, dar muzica e greu de interpretat de toată lume, iar versurile, să fim sinceri, dacă ştim în ce context au fost scrise, nu se poate să nu jignească alte etnii pe care le dorim fidele acestei ţări. Când se cânta Tricolorul (originalul, nu bălăria ceauşistă), chiar că nu-ţi venea să bâzâi ca musca beată.
Si, pentru asta sunt de vină, în primul rând reprezentanţii clasei „politice” actuale.
Nu este posibil ca, invitat de Preşedintele ţării la nişte consultări politice importante, un papiţoi ajuns şef de mare partid să susţină cu emfază: „ Eu nu-l recunosc, nu e preşedintele MEU”. Ba da, musiu, este şi al tău, chiar dacă nu l-ai votat, căci 50.001% din alegătorii care au catadicsit să-şi mişte fundul către urne, au hotărât asta. ŞI PUNCT!!
Nu este posibil ca, de Ziua Naţională, la o adunare, în timpul intonării imnului naţional, în loc să incremeneşti cu mâna la inimă, să începi să zbieri ca apucatul „Jos X sau Z”! Fă asta cu 5 secunde înainte şi după acel moment solemn.
Nu este posibil ca un post de televiziune să ridiculizeze imnul naţional punându-l în ţambalele maneliştilor şi transformându-l în „ Deşteaptă-te, române, mânca-ţi-aş”!
Nu este posibil ca privighetoarea cu buze ţuguiate să ia, împreună cu habarniştii de la Federaţia Română de Fotbal, decizia de a repeta ca papagalul, versurile cu „tiranii cei cruzi”, numai pentru că numele împăratului Traian al Romei este purtat de vremelnicul preşedinte Băsescu şi, astfel, populaţia de pe stadion, va face imediat legătura cu rochiţa d-nei Udrea. Şi, după asta, la obişnuitele talk showuri de tocat apa în piua, să apară şi unii care să considere asta ceva OK. Nu vorbesc de maimuţa urlătoare de Pipera care s-a oferit să plăteasca el amenda, de parcă asta ar conta. Şi-o recuperează Marcelică Pavelică din jumate de nuntă!
Nu este posibil ca cetăţenii acestei ţări să nu ştie măcar prima strofă din imn, după „cruzii tirani” intrând în amnezie.
Şi, încă ceva. Susţin şi eu, cu puţina mea reprezentativitate ideea de a se reveni la Tricolor, ca imn. Acest „Deşteaptă-te Române”, nu e urât, dar muzica e greu de interpretat de toată lume, iar versurile, să fim sinceri, dacă ştim în ce context au fost scrise, nu se poate să nu jignească alte etnii pe care le dorim fidele acestei ţări. Când se cânta Tricolorul (originalul, nu bălăria ceauşistă), chiar că nu-ţi venea să bâzâi ca musca beată.
marți, 6 septembrie 2011
Cum sapă bizbuzdrucii*
Văzând imaginile la televizor cu bijuteria de stadion născută în mijlocul Bucureştiului, m-am entuziasmat şi eu, ca tot românul cu pieptul umflat şi mi-am luat bilet la meciul cu Argentina. Sincer, nu Messi &co mă atrăgeau, cât noutatea participării la un meci frumos, pe un stadion mai de mileniul în care am fost azvârliţi.
Ei, dragii moşului, din acel moment au început să sape bizbuzdrucii la temelia entuziasmului meu tâmp.
Mai întâi, după ce câteva mii de fraieri şi-au achiziţionat „on-line” biletele (mamăăă, ce frumos sună), hopa, se schimbă calimera. Aar-hen-tii-naa, nu mai vii-ne! Morţi, dumnezei, mame, în combinaţii de cate trei luate câte două. Opţiuni: sau păstrezi biletele pentru meciul cu Franţa, sau ceri returnarea banilor. Evident, fără comisioanele nesimţite de expediere şi „prelucrare”. Şi cu o procedură de toată scârba. Aşa că, decid să păstrez biletele. Iar piept bengos, iar pene umflate! Luptăm, luptăm/ Şi ne calificăm!
Hai la meci! Plecăm cu maşina, patru cetăţeni. Găsim, cu chiu, cu vai, o fâşie Gaza unde să parcăm, undeva la limita nesimţirii, lângă o alveolă de staţie de autobuz. Avem ceva de mers pe jos, dar asta e! Pe traseu, surpriză! Aleea pe care figura intrarea noastră în stadion era blocata! Stânga împrejur, dumnezei, mame, etc.
Bizbuzdrucii sapă!
Ne luăm după turma dezorientată care foşgăie pe străduţe, căutând strunga. O găsim, ne strecurăm şi ne minunăm cât de rapid am intrat în incinta stadionului. Admirăm ce admirăm, după care revenim cu picioarele pe pământ. La intrarea în sectorul nostru, o coadă cu nimic mai prejos decât cozile de la celelalte sectoare. Adică, pur românească, stil „buluc”. De ce? Pentru ca doi mocoflenderi de la firma de pază să te buzunărească şi să arunce obictele extrem de periculoase găsite asupra ta: pix, brichetă, unghieră. Procedeul poate dura circa 5-6 minute pe cap de vită introdusă în stadion.
Scăpăm! Copilului îi va fi sete, aşa că ne aşezăm la o nouă coadă la sucuri sau apa. Bizbuzdrucii au aici serios de lucru, pentru că reuşim să scăpăm după numai 40 de minute!
Finally, ne aşezăm pe scaun, în tribună, şi încercăm să ne tragem sufletul. Dar, ce, se poate? Nuuu, pentru că apare EA, numai EA. Doamnelor şi domnilor, ne va (în)cânta unica, măreaţa şi nemaiauzita INNAAAAA!
Aici, bizbuzdrucii noştri au cooperat temeinic cu bizbuzdrucii celorlalţi spectatori, dar mai ales cu cei ai lui Freddy Mercury, care s-a zgâlţâit serios la el acolo, în mormânt, când mâţa leşinată care răspunde la numele de mai sus a masacrat „We are the champions”. Organizatorii trebuiau să prevadă aşa ceva şi să pună, lângă steguleţul, plăcuţa colorată şi Diploma de spectator găsită pe scaun, şi o pereche de dopuri pentru urechi. Pentru că fătuca menţionată s-a simţit obligată să ne mai terorizeze cu două miorlăituri atât de stridente, încât a început să crape gazonul.
Am uitat să vă spun că, până să ne aşezăm, a mai apărut o maimuţă urlătoare pe gazon, care mai avea puţin şi ne împuşca pe cei care îndrăzneam să nu ne ridicăm ca boii să facem „valul” la comenzile sale!
Perla perlelor a fos însă divinul, sublimul Marcel Pavel, care, după ce a făcut harcea-parcea imnul naţional, a fost trimis de bizbuzdruci să-şi schimbe numele în: Harcel-Parcel Pavel. Care a avut ceva cu „cruzii de tirani”, de i-a pomenit în vreo 6 strofe!
După aceea, ce mai meci, ce mai epopee! Ce tranşee am săpat (la propriu), şi la noi, şi la ei. Cu fiecare şut, zburau hălci din gazonul oprişenesc montat e firma aleasă după o procedură transparentă, nu-i aşa....?
La sfârşit, terenul arăta ca la Verdun, cu acelaşi rezultat de egalitate ca acolo, cu deosebirea că acum morţii erau echipaţi numai în galben şi erau în starea asta încă de la început! Fluierul final ne găseşte făcând ce ştim noi mai bine: tragem de timp, apărând un nou rezultat glorios. Victor Piţurcă susţine că fluierăturile nu erau adresate lui Tătăruşanu, care întârzia repunerile de parcă aveam 8-0 după ce pierdusem în tur cu 0-7, ci copiilor de mingi, care nu mai ştiau, săracii, cui să returneze băşicile.
Astfel, după un nou meci ruşinos, bizbuzdrucii mi-au nenorocit starea de optimism şi m-au făcut să par din nou bătrân atât în ochii fiului meu, dar şi ai mei, auzindu-mă iar cu expresia: „pe vremea mea...” Din păcate, chiar aşa e. Pe vremea mea, aveam fotbalişti şi echipe. Naţionala intra pe orice teren hotărâtă să muşte din orice adversar, pe când acum, ne tremură chiloţii până şi cu Andorra, sau Luxemburg. Steaua, Dinamo, Craiova, mureau de gât cu Anderlecht, Hamburg sau Benfica, nu ca acum cu alde nimeni!
Dar, despre asta altă dată! Acum sa mergem să ne liniştim bizbuzdrucii!
*Bizbuzdruci = o specie aparte de frichiderme, care ne mănâncă zilnic din starea de bine clasa nervofagi, categoria sictirizăcioşi
Ei, dragii moşului, din acel moment au început să sape bizbuzdrucii la temelia entuziasmului meu tâmp.
Mai întâi, după ce câteva mii de fraieri şi-au achiziţionat „on-line” biletele (mamăăă, ce frumos sună), hopa, se schimbă calimera. Aar-hen-tii-naa, nu mai vii-ne! Morţi, dumnezei, mame, în combinaţii de cate trei luate câte două. Opţiuni: sau păstrezi biletele pentru meciul cu Franţa, sau ceri returnarea banilor. Evident, fără comisioanele nesimţite de expediere şi „prelucrare”. Şi cu o procedură de toată scârba. Aşa că, decid să păstrez biletele. Iar piept bengos, iar pene umflate! Luptăm, luptăm/ Şi ne calificăm!
Hai la meci! Plecăm cu maşina, patru cetăţeni. Găsim, cu chiu, cu vai, o fâşie Gaza unde să parcăm, undeva la limita nesimţirii, lângă o alveolă de staţie de autobuz. Avem ceva de mers pe jos, dar asta e! Pe traseu, surpriză! Aleea pe care figura intrarea noastră în stadion era blocata! Stânga împrejur, dumnezei, mame, etc.
Bizbuzdrucii sapă!
Ne luăm după turma dezorientată care foşgăie pe străduţe, căutând strunga. O găsim, ne strecurăm şi ne minunăm cât de rapid am intrat în incinta stadionului. Admirăm ce admirăm, după care revenim cu picioarele pe pământ. La intrarea în sectorul nostru, o coadă cu nimic mai prejos decât cozile de la celelalte sectoare. Adică, pur românească, stil „buluc”. De ce? Pentru ca doi mocoflenderi de la firma de pază să te buzunărească şi să arunce obictele extrem de periculoase găsite asupra ta: pix, brichetă, unghieră. Procedeul poate dura circa 5-6 minute pe cap de vită introdusă în stadion.
Scăpăm! Copilului îi va fi sete, aşa că ne aşezăm la o nouă coadă la sucuri sau apa. Bizbuzdrucii au aici serios de lucru, pentru că reuşim să scăpăm după numai 40 de minute!
Finally, ne aşezăm pe scaun, în tribună, şi încercăm să ne tragem sufletul. Dar, ce, se poate? Nuuu, pentru că apare EA, numai EA. Doamnelor şi domnilor, ne va (în)cânta unica, măreaţa şi nemaiauzita INNAAAAA!
Aici, bizbuzdrucii noştri au cooperat temeinic cu bizbuzdrucii celorlalţi spectatori, dar mai ales cu cei ai lui Freddy Mercury, care s-a zgâlţâit serios la el acolo, în mormânt, când mâţa leşinată care răspunde la numele de mai sus a masacrat „We are the champions”. Organizatorii trebuiau să prevadă aşa ceva şi să pună, lângă steguleţul, plăcuţa colorată şi Diploma de spectator găsită pe scaun, şi o pereche de dopuri pentru urechi. Pentru că fătuca menţionată s-a simţit obligată să ne mai terorizeze cu două miorlăituri atât de stridente, încât a început să crape gazonul.
Am uitat să vă spun că, până să ne aşezăm, a mai apărut o maimuţă urlătoare pe gazon, care mai avea puţin şi ne împuşca pe cei care îndrăzneam să nu ne ridicăm ca boii să facem „valul” la comenzile sale!
Perla perlelor a fos însă divinul, sublimul Marcel Pavel, care, după ce a făcut harcea-parcea imnul naţional, a fost trimis de bizbuzdruci să-şi schimbe numele în: Harcel-Parcel Pavel. Care a avut ceva cu „cruzii de tirani”, de i-a pomenit în vreo 6 strofe!
După aceea, ce mai meci, ce mai epopee! Ce tranşee am săpat (la propriu), şi la noi, şi la ei. Cu fiecare şut, zburau hălci din gazonul oprişenesc montat e firma aleasă după o procedură transparentă, nu-i aşa....?
La sfârşit, terenul arăta ca la Verdun, cu acelaşi rezultat de egalitate ca acolo, cu deosebirea că acum morţii erau echipaţi numai în galben şi erau în starea asta încă de la început! Fluierul final ne găseşte făcând ce ştim noi mai bine: tragem de timp, apărând un nou rezultat glorios. Victor Piţurcă susţine că fluierăturile nu erau adresate lui Tătăruşanu, care întârzia repunerile de parcă aveam 8-0 după ce pierdusem în tur cu 0-7, ci copiilor de mingi, care nu mai ştiau, săracii, cui să returneze băşicile.
Astfel, după un nou meci ruşinos, bizbuzdrucii mi-au nenorocit starea de optimism şi m-au făcut să par din nou bătrân atât în ochii fiului meu, dar şi ai mei, auzindu-mă iar cu expresia: „pe vremea mea...” Din păcate, chiar aşa e. Pe vremea mea, aveam fotbalişti şi echipe. Naţionala intra pe orice teren hotărâtă să muşte din orice adversar, pe când acum, ne tremură chiloţii până şi cu Andorra, sau Luxemburg. Steaua, Dinamo, Craiova, mureau de gât cu Anderlecht, Hamburg sau Benfica, nu ca acum cu alde nimeni!
Dar, despre asta altă dată! Acum sa mergem să ne liniştim bizbuzdrucii!
*Bizbuzdruci = o specie aparte de frichiderme, care ne mănâncă zilnic din starea de bine clasa nervofagi, categoria sictirizăcioşi
miercuri, 24 august 2011
La o discuţie despre modificările Codului Rutier
1. Propun sancţionarea nesimţiţilor care opresc unde "vrea muşchii lor", punând luminile de avarie şi blocând toată strada. Cum? Simplu. Dacă ai avarie, pune şi triunghiurile la distanţa regulamentară. Altfel eşti oprit neregulamentar, indiferent de "avarii";
2. Să se mărească sancţiunile în caz de recidivă. Sistemul de puncte nu e chiar aşa de inutil şi funcţionează în multe ţări;
3. În cazul depşirii limitelor de viteză cu mai mult de 5okm/h (e clar ca e pură nesimţire), confiscarea maşinii, indiferent de valoarea ei. Pericolul la care îi expun pe ceilalţi merită neglijarea "dreptului constituţional la proprietate". Dreptul la viaţă e mai imoprtant;
4. Idem în cazul depăşirilor de coloane, la bariere, etc;
5. Posibilitatea contestariii proceselor verbale şi sanctionarea poliţiştilor care comit abuzuri;
6. Pedepsirea dură a celor care agresează un poliţist. Altfel, "caşketele" vor continua sa fie bătaia de joc a cocalarilor.Şi ar mai fi, dar vor mai fi ocazii. Ceea ce este mai important, este ca legea, aşa cum este sau va fi, SĂ FIE APLICATĂ. Fără comentarii sau târguieli. Şi pentru toţi. Iar cei cu replici de genul "infrastructură, şosele, gropi,etc" să se abţină. Respecţi legea indiferent dacă circuli pe autostradă sau pe uliţă!
2. Să se mărească sancţiunile în caz de recidivă. Sistemul de puncte nu e chiar aşa de inutil şi funcţionează în multe ţări;
3. În cazul depşirii limitelor de viteză cu mai mult de 5okm/h (e clar ca e pură nesimţire), confiscarea maşinii, indiferent de valoarea ei. Pericolul la care îi expun pe ceilalţi merită neglijarea "dreptului constituţional la proprietate". Dreptul la viaţă e mai imoprtant;
4. Idem în cazul depăşirilor de coloane, la bariere, etc;
5. Posibilitatea contestariii proceselor verbale şi sanctionarea poliţiştilor care comit abuzuri;
6. Pedepsirea dură a celor care agresează un poliţist. Altfel, "caşketele" vor continua sa fie bătaia de joc a cocalarilor.Şi ar mai fi, dar vor mai fi ocazii. Ceea ce este mai important, este ca legea, aşa cum este sau va fi, SĂ FIE APLICATĂ. Fără comentarii sau târguieli. Şi pentru toţi. Iar cei cu replici de genul "infrastructură, şosele, gropi,etc" să se abţină. Respecţi legea indiferent dacă circuli pe autostradă sau pe uliţă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
