vineri, 14 ianuarie 2011

Felix (După Tanu, de Elena Farago)

Felix e-un motan cuminte
Şi-i atâta de spălat,
C-are voie să se ceară
Preşedinte de Senat!

Antoneasca îl iubeşte
Şi e zilnic la TV.
Astăzi însă, e absentă.
Nu a explicat de ce.

„Miau!”, pe-ANTENE o îmbie,
Insă Crina stă pe loc.
„Taci, măi Felixe, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc”!

„Ce-ai păţit?”
„Păi... dom' Patriciu,
Aşa tare m-a certat...!”
„I-ai greşit ceva?”
„ De unde?
Fiindcă ne-am aliat!”

„Ştiu, c-aşa se cam aude.
Iartă-mă că-ţi spun, dar eu,
Pentru asta te-aş exclude,
De-ai fi în partidul meu!”

luni, 3 ianuarie 2011

Contra spălaţilor pe creier

Bun găsit într-un an nou! Să fie acesta anul regăsirii noastre, al reintrării românilor pe făgaşul civilizaţiei? Mă îndoiesc, dar sper.
Mai cu seamă când aflăm că ceea ce numim noi "civilizaţie" a devenit un talmeş-balmeş de concesii şi abdicări de la normalitate. Zilele trecute, o cuconiţă ofuscată mă beştelea pe AGONIA că sunt un nemernic care îşi bate joc de bieţii ţigani (bine, dumneaei le zice încă rromi, dar o să-i treacă).
Amu i s-a căşunat iar pe mine că am ce am cu bietul homosexual Elton John, care a devenit mămică şi, prin extensie, sunt în urmă cu mentalităţile moderne. În acest caz, DA, sunt în urmă!
Deci, faptele brute. Numitul Elton John, sau cine se ascunde sub acest pseudonim artistic, un mare cântăreţ, pe care îl apreciez, nu s-a mulţumit că şi-a pus voalul de mireasă neprihănită în biserică, pentru alesul-aleasă al inimii sale. Ci, sentimentul matern i-a impus sa aibă un copil! Bine, dar, pentru asta e necesar un proces tehnologic "câh"! Vai, tu, şi atunci, cum să facem? Simplu. Angajăm o nefericită care, pentru o sumă frumuşică, va purta în pântece una bucată copil, care se va livra la destinaţie cu scutec şi cu caca , la termenul cunoscut de anormalii ăia hetero. Bine, pentru început, facem un pic de tam-tam, că, de fapt noi vroiam să adoptăm un micuţ ucrainean bolnav de SIDA, dar încuiaţii ăia nu ne-au lăsat. Probabil că nici solicitarea din Somalia nu a găsit un răspuns pe măsură, că dădea mai bine la presă.
Apoi, preluăm marfa, ...pardon, pruncul, lăcrimăm un picuţ, emoţionaţi, ca mamele, deh, şi gata!
Măi, măi, dar ce simplu e! Bun, dar acum intervin problemele. Cine-l alăptează? Tatul sau mamul? A, scuzaţi, angajăm dădacă!!! Noi doar trebuie să ieşim la pozuţe din când în când şi să-i ştergem mucii când bate blitzul.
Dincolo de amuzament, problema e gravă. De fapt a pornit de la ideea cretină că un cuplu de homosexuali poate fi numit "familie". Cu tot ce derivă de aici. Uitând că menirea unei familii, dincolo de aspectele economice şi sociale, este de a asigura propagarea speciei umane, de a avea urmaşi cărora să li se transmită valorile morale şi intelectuale ale părinţilor. Că e creştină, musulmană, budistă, atee, cum vreţi, o familie se reduce la taţi, mame, copii. Aţi observat că nu am spus tata, mama, pentru că există religii care permit mai mulţi/te. Dar şi aici, factorul sexual este subjugat aceluiaşi scop.
Pe când, o uniune de tip homosexual, chiar dacă vrea, NU POATE face asta. Ea este doar expresia alăturării a doi indivizi cu aceleaşi înclinaţii. Că e legal, că e moral, că e sănătos, nu discutăm. Ea nu poate avea , biologic vorbind, aceleaşi finalităţi. Şi atunci, ce facem? Ne scărpinăm cu stânga în urechea dreaptă şi obţinem prezenta struţo-cămilă. Care jigneşte majoritatea oamenilor normali, pentru că ne este impusă a o respecta ca pe o normalitate, când, de fapt, NU E!
Mai rău e că s-a dezvoltat o şleahtă de spălaţi pe creier care, în numele "corectitudinii politice", ne ceartă pe cei care ofensăm pe bieţii neînţeleşi. Că ei, săracii, se simt altfel, dar noi trebuie să îi acceptăm aşa cum sunt. OK, îi acceptăm. Dar nu, staţi aşa, nu numai atât! Ei, sărmanii, se simt frustraţi că nu au viaţă de familie. Haideţi, fiţi înţelegători, că trebuie să se cotârcească şi ei în cadru legal! Mă rog, nu i-a oprit nimeni nici până acum, dar vrea şi el, bietul, să-şi pună voal şi să arunce buchetul...! Şi, stai aşa, ce facem cu instinctul matern? Că tare îl/o roade la poponeţ!!
Unde ne vom opri? La urma urmei, e de înţeles şi nătângul ăla din Moldova care şi-a regulat iapa. El de ce n-ar avea dreptul la o familie cu ea? Sau un biet pedofil, că doar el vrea mai repede ce alţii au mai târziu!! Cu ce diferă ei de alde Elton John?
Coana mare, activista, îmi îndeasă pe gât nişte statistici in care se susţine că mai toţi copiii crescuţi în astfel de "familii" au ieşit oameni normali şi serioşi. Nu zău? Cât de normali? Şi ce relevanţă au aceste statistici, când această nebunie a început acum maxim 20 de ani? Cât de reprezentativi pot fi acei copii? Li se opune o istorie de 2000 de ani!
Tot zbuciumata activistă mi-l ridică în slăvi pe Elton John , cu generozitatea sa. Hai, tanti, că e ridicol! Bravo lui, dacă a fost aşa. Dar ce legătură e intre bunătate şi, coada vacii? Poţi fi un homosexual cumsecade, la locul tău, aferim, tot respectul. Nu asta a iscat toată nebunia! MAMĂ, el nu va fi NICIODATĂ!
Iar faptul că se încearcă a ne îndobitoci într-atât încât să considerăm anormalul drept culmea normalului, este o jignire uriaşă.