joi, 13 octombrie 2011

De bun simţ - Mircea Cărtărescu

SENATUL EVZ: Vremea utopiilor

Autor: Mircea Cărtărescu

În ultimele săptămâni iniţiativa politică a aparţinut Puterii, nu neapărat în sensul unor realizări sau a unor acţiuni bine gândite, ci al unei mai mari vizibilităţi.

Opoziţia pare obosită şi măcinată intern. Cred şi eu: n-o poţi ţine la nesfârşit cu "jos Băsescu", te saturi tu însuţi la un moment dat. Îţi trebuie o reală atitudine politică, un proiect, ca să fii credibil. Sunt absolut de acord că actuala putere are nevoie să fie scuturată bine: e în bună măsură coruptă şi clientelară.

Dar opoziţia a eşuat în a fi – sau măcar a părea - o alternativă la actuala putere chiar din momentul în care s-a constituit. Nu se poate pleca pe un nou drum cu PSD şi PC, voi susţine acest lucru împotriva argumentelor oricui. Nu au dreptate cei care spun: orice, numai PDL nu, oricine numai Băsescu nu. Da, PDL şi Băsescu nu sunt cea mai bună soluţie pentru România, dar ce se pregăteşte în opoziţie, după cum arată opoziţia acum, nu va fi mai bun, dimpotrivă. OK, nu PDL şi nu Băsescu, dar îi înlocuim cu PSD, PC şi Ponta? Scăpăm de dracul şi dăm de taică-său?

Soluţii posibile au venit, în ultimul timp, din sfera Puterii, sau în orice caz a dreptei politice. Mulţi spun: parcă la noi mai contează care e dreapta şi care e stânga: toţi sunt nişte profitori şi nişte nenorociţi. Or fi, dar sunt profitori de dreapta şi profitori de stânga. Cu profitorii de dreapta există o şansă să profite şi ceilalţi. Cu profitorii de stânga nu profită nimeni. Primii îi reprezintă, de bine, de rău, pe cei care "muncesc", iar ceilalţi pe cei care "cerşesc", după expresia nediplomatică a şefului diplomaţiei noastre. Mă rog, cei care "cerşesc" muncesc de fapt mai greu decât ceilalţi şi sunt mai oropsiţi, dar muncesc asemenea celui care duce apă cu ciurul. Toţi muncim de ne ies ochii din cap în România, dar unii muncesc productiv, iar alţii sunt angajaţi la uriaşa cooperativă "Munca în zadar" care e statul român.

Nu "jos Băsescu" ne va rezolva problemele. E nevoie de un nou curent şi o nouă atitudine în politică. De o primenire, de jucători noi pe scenă. Pe cei de-acum
i-am văzut şi ştim ce le poate pielea. Am scris data trecută despre Noua Republică, o grupare deocamdată informală, având toate trăsăturile tipului de gândire modelat de internet. Am găsit pe platforma lor principii corecte şi principii puţin exaltate (nicidecum însă "fascistoide", cum s-au repezit să spună atâţia). Am citit şi interviul dat ieri de Sebastian Lăzăroiu. Sunt de acord, şi din cele spuse de el, cu fiecare dintre principiile enunţate. Le-am susţinut şi eu de-a lungul timpului: reîmpărţirea administrativă a României în opt mari regiuni, vot uninominal şi vot prin corespondenţă pentru cei din diaspora, revizuirea radicală a Constituţiei, o justiţie independentă, o viaţă parlamentară mai strict definită moral şi juridic.

Dar toate aceste principii, oricât de corecte ar fi, nu valorează mare lucru dacă nu pot fi puse în practică. Nici măcar Puterea, aşa cum e acum, nu le poate implementa, şi nu din cauza opoziţiei..., ci din cauză că interesele UDMR sunt altele decât ale PDL. Chiar constituită în partid, Noua Republică nu va putea acţiona decât ca grup de presiune pentru realizarea acestor deziderate politice. Am făcut lucruri incredibile în ultimii douăzeci de ani: am aderat la UE şi la Nato, de pildă. Dar am făcut-o sub o enormă presiune externă. Nici un străin n-o să ne spună însă cum să ne împărţim ţara sau cum să ne revizuim constituţia. Aşa că sunt sceptic că "noi dă noi", cum se spunea în "Ţiganiada", o să facem prea curând vreo scofală.

E semnificativ totuşi că încercările de primenire vin din dreapta eşichierului politic. Acest fapt a fost interpretat ca o încercare a Puterii de a arunca praf în ochi electoratului prin false tendinţe progresiste. Nu cred. Noile mişcări sunt şi împotriva felului în care guvernează Puterea. Lăzăroiu a fost dat afară de la Ministerul Muncii, iar "progresiştii" din PDL nu sunt bine văzuţi. Nimeni din sfera Puterii nu-l sprijină nici pe Mihai Neamţu. Noua Republică e deocamdată o acţiune politică venită dinspre intelectualitatea universitară şi exprimă starea de frustrare şi marginalizare a intelectualităţii noastre. Îi va lua mult timp acestei grupări să capete o semnificaţie politică reflectată în scorul electoral. Dar este ceva în loc de nimic.

De fapt, înnoire politică presupune o înnoire morală şi de civilizaţie a noastră, a tuturor. Nu poţi avea o clasă politică decentă aleasă de o populaţie indecentă. Şi deocamdată, fie că votăm cu Opoziţia sau cu Puterea, nu ştim încă să fim decenţi.

Citiţi mai mult: SENATUL EVZ: Vremea utopiilor - Opinii EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-vremea-utopiilor-949659.html#ixzz1ajT12Vvu
EVZ.ro

3 comentarii:

  1. Eu sunt de acord cu principiul lui Machiavelli "Scopul scuza mijloacele" dar politicienii romani cam dintotdeauna, se opresc numai la mijloace si uita scopul pentru care sunt "pusi"acolo in mod "democratic".
    Laurentiu, tu ce intelegi prin clasa politica decenta?

    RăspundețiȘtergere
  2. Scopul poporului roman este de a schimba ceva in Romania; desi cunoastem cu totii ca politica este prin ea insasi o ipocrizie ridicata la rang de diplomatie, totusi o folosim ca mijloc de a (incerca macar) sa ne atingem scopul. Acest mijloc este acceptat de toata lumea, desi este foarte controversat. Revin la intrebarea pusa mai sus, ce intelegi prin clasa politica decenta? Fiindca dupa mine, este o contradictie de termeni...:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce inseamna sa fii decent? Si cum, fiind decent, poate crede cineva ca vom avea parte de o clasa politica decenta?
    A fi decent, inseamna a fi numai o jumatate de om; de ce? Pentru ca viata ne-o demonstreaza, pentru ca adevarul nu este nici cuviincios, nici pudic, adevarul este gol-golut, este indecent, si el incomodeaza, deranjeaza pe aceia pe care ii priveste. Adevarul este ca si lumina, este insasi lumina, iar lumina este de asemenea indecenta, ea patrunde in orice colt( chiar si in colturile ascunse ale inimii) si scoate la iveala mizeria sau curatenia. Numai intunericul este decent, numai intunericul este cuviincios si pudic, el nu lasa sa se vada nimic din ceea ce inseamna mizerie, dar nu lasa sa se vada nici curatenia; ceea ce se vede in intuneric, este acceptabil intotdeauna.
    Un om adevarat nu este nici decent , nici indecent, ci este asa cum viata ii impune sa fie intr-o situatie, la un moment dat. Daca doi prieteni ajung in situatia ca unul sa ii dezvaluie un adevar celuilalt, daca este decent si nu i-l spune, atunci nu se mai poate numi prieten, ci poate face parte cu succes din clasa politica, care a ridicat decenta ipocrizie la rang de diplomatie. Prietenul adevarat respecta adevarul, si i-l spune in fata celuilalt prieten, si daca celalalt care a auzit un adevar despre el insusi nu se supara – deci respecta deopotriva cu primul adevarul, atunci relatia lor este cu adevarat una de prietenie; dar daca se supara, si nu poate recunoaste adevarul, cei doi nu au fost niciodata prieteni, ci doar au crezut ca sunt.
    Noi nu avem nevoie de o clasa politica decenta, pentru ca o avem deja; clasa politica actuala se apara cu decenta intre ei de legile pe care le emit, si chiar prin legile pe care le emit. Noi avem nevoie de o clasa politica capabila sa ne garanteze aplicarea legii, capabila de a fi indecenta in aplicarea legii, adica sa o aplice si ei intre ei, sa o aplice cu fermitate, si fara mila, la fel pentru toata lumea. Clasa noastra politica este formata pe baza tampitului proverb pe care il aplica toata lumea in zilele noastre: „Mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima”. Articolul lui Mircea Cartarescu este foarte frumos, scris in cel mai frumos mod cu putinta, este decent, de bun-simt si seamana cu clasa noastra politica: numai gura e de el; dar in esenta, este un bullshit, caci in lumina adevarului i se vad toate petele…:)

    RăspundețiȘtergere