sâmbătă, 7 aprilie 2012

Adio AGONIA

Cu câţiva ani în urmă, am descoperit cu încântare site-ul AGONIA şi secţiunea sa de epigramă. Pot afirma că pasiunea mea pentru epigramă a căpătat amploare din momentul în care am văzut prima epigramă publicată şi comentariile iscate.Ce nume semnau: Calimero, Silvia Van, Mitică Genuneanu. Am primit chiar şi o steluţă de la Sorin Olariu.
Se întâmpla acum 9 ani.
Între timp, anii au trecut, site-ul s-a dezvoltat. Au apărut alţi epigramişti dedaţi la ale virtualului, s-a creat o adevărată şcoală de epigramă la care au predat, pe lângă cei de mai sus:Cornel Rodean, Nae Bunduri, Tataia, Jupp, Norică, Marinică Dobreanu şi alţii. Aşa au apărut nume ca Atropa, Neluţu Gârda, Vali Slavu, Florin Rotaru, care fac cinste epigramei la ora actuală.
Fiecare e cu slăbiciunile sale omeneşti, cu părerile sale, cu orgoliile sale. Cu unii ne-am certat rău, cu unii ne-am împăcat, cert e că, una peste alta, am scos împreună o Antologie exemplară, una e pe cale de apariţie, la fel de bună. Cine a vrut, a învăţat şi astăzi, majoritatea epigramiştilor tineri şi buni sunt agoniştii noştri care se adună la fiecare festival să pozeze împreună. Aceştia au alcătuit o comunitate invidiată şi solidă.
Pe lângă ei,însă, a înflorit şi o tagmă a nechemaţilor, plini de orgolii şi ifose, fără nici cea mai mică receptivitate la critică şi observaţii, ba mai mult, cu un tupeu nemărginit, vituperând la adresa celor care nu acceptă prezenţa micimii lor epigramatice pe site.
Toţi aceşti (şi aceste, ca să justific acuzaţia de "misoginism" adresată de o cuconiţă cu mare ego) veleitari au convins pe unii administratori ai AGONIEI că observaţiile sunt "jigniri", critica este "vedetism" şi că porţile trebuie lăsate liber, ca tot românul (şi românca -vezi paranteza de mai sus) să poată posta orice-i trece prin căpşor şi ia forma de 4 "versuri".
Protestele mele (ca să nu vorbesc de alţii) au trecut, încet-încet, la off topic.
Ba chiar, doamna Reiter şi-a permis să îmi trimită un mail jignitor la adresa mea acuzându-mă de "bârfe de 2 lei". O somez public să îşi probeze aceste acuzaţii.
După care o las liniştită cu pseudo-epigramiştii pe care îi cultivă mămos, dar o atenţionez că secţiunea va trebui să poarte alt nume decât "EPIGRAMĂ".
Acest text va fi postat şi pe blogul meu personal şi îl voi semnala tuturor epigramiştilor din grupul meu de adrese, aşa că scoaterea sa nu va ajuta la nimic ci, dimpotrivă, va demonstra punctul de vedere şi opţiunea AGONIEI.
Acest text este ultima mea contribuţie pe AGONIA,în cazul în care nu primesc scuzele de rigoare.

22 de comentarii:

  1. Laurenţiu, dacă ai epigramist şi domn cu adevărat, n-ar trebui să te oftice aşa de tare
    nişte catrenuţe scrise de o pseudo-epigramistă şi n-ai folosi vocabular de Ferentari atunci când i te adreseszi.
    Oricum, dacă leliţa respectivă ar fi scos din căpşorul ei un madrigal la adresa ta, alta ţi-ar fi fost atitudinea.
    Şi încă ceva: eşti tânăr, băiete, dar după comportament, pari mai în vârstă decât însuşi marele Quintus.
    Cât despre ifose, orgolii, tupeu , frustrări, etc. dacă te uiţi în oglinda sufletului tău, le găseşti acolo angro.
    Fii atent, toate acestea îţi întunecă sufletul.
    Îmi pare rău -de răutatea ta- şi îmi cer scuze că ţi-am alimentat-o.
    Să-ţi dea Domnul gânduri bune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa publici si in revista Epigrama chestia asta, poate te avaseaza la rang de director, pupicuristule!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eşti paranoic, omule.

    RăspundețiȘtergere
  4. spitalul de urgenţă9 aprilie 2012 la 00:16

    Cred că ai nevoie de un psihiatru.

    RăspundețiȘtergere
  5. Măi, măi, ce comentatori supăraţi! Şi ce curajoşi, extraordinar, cum mai semnează ei (sau ele) atât de direct: "Un agonist", "Anonim"!
    Nu mai zic de bucuria de a primi sfaturi atât de utile sănătăţii mele!
    Vă mulţumesc mult, prieteni (sau prietene)! Mă bucur să am de-a face cu intelectuali (sau intelectuale, să nu fiu acuzat de misoginism)!

    RăspundețiȘtergere
  6. Laurenţiu, te iubeeeeeeeesc!
    (Precum sclavul lumina şi orbul libertatea)
    :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Cu lacrimi în ochi,lacrimi adevărate nu de crocodil, te implor, Laurenţiule, nu părăsi Agonia,
    lasă-mă pe mine să o fac. I-am trimis Eugeniei un mail prin care am rugat-o să-mi retragă contul.
    Nu-mi place să fiu oaia neagră. Poate am greşit, poate chiar nu sunt bună de nimic, nici eu nu ştiu, tot ce ştiu este că prezenţa mea publică e supărătoare şi incomodă.
    De aceea mă retag total. Vreau să redevin ceea ce am fost înainte de debutul accidental în epigramă. Dacă mă mai îndeamnă diavolul să scriu ceva, o voi face discret, într-un cadru restrâns, pe un blog sau pe un săituleţ banal.
    Dar tu eşti o somitate în lumea literară, chiar dacă le mai scrâneşti pe ici pe colo, că, deh!...orice autor o mai dă în bară câteodată, nimeni nu e perfect. Aşa că mergi înainte...
    Un singur lucru te rog: şterge articolul ăsta de pe Agonia,sau măcar modifică acele cuvinte
    pline de ură "tagma nechemaţilor" "cuconiţă cu mare ego". În tagma nechemaţilor poate sunt, dar
    cuconiţă cu mare ego? -hai să fim serioşi, dacă ai şti ce părere rea am despre mine, n-ai mai zice asta.
    Sper că m-am făcut înţeleasă, ca atare nu mă mai urî şi nu-mi mai răstălmăci vorbele, intenţiile şi faptele.

    Succes.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ica, eu ti-am explicat de nenumărate ori că nu am nici o obsesie legată de nimeni, nici faţă de tine, tu ai dezvoltat această meteahnă, pomenindu-mă de fiecare dată când aveai ceva de comentat, chiar şi când te-am lăudat (pe bune!).
      Nu sunt o somitate, vezi parerile celor de mai sus, şi nici arivistul pe care îl văd unii, în puţinătatea creierelor lor. Vreau epigramă bună, vreau colegi care să înţeleagă adevăratul mesaj şi nu să se oţărască imediat a lesmajestate!
      Ca dovadă, ţi-aş aduce ultimul număr al EPIGRAMEI, unde eşti publicată! Şi tu, şi alţii cu care am avut conflicte. Şi, daca îmi vei mai trimite epigrame bune, nu mă va reţine nimic sa nu ţi le public.
      Eu nu din cauza ta plec de pe AGONIA ci din cauza AGONIEI şi a politicii lor de a sacrifica calitatea în dauna cantităţii.
      Asta e şi mă bucur că am putut găsi şi o cale civilizată de comunicare.

      Ștergere
  8. Laurenţiu, îmi pare rău de situaţia creată.
    Sincer, nu am vrut să te atac sau să te jignesc (dar nici să te perii nu vreau).
    Am scris catrenul acela dintr-un impuls, după ce citisem într-un com. de-al tău că nu vrei
    "periuţe". Mi s-a părut ceva inofensiv, nu-mi închipuiam că te va deranja atât.
    Nu mă aşteptam nici să intervii cu aceeaşi ţâfnă la catrenul dedicat lui Sorin, deoarece căpşorul meu blond cu îmbunătăţiri, nu îl concepuse ca pe o "ironie" şmecheră". Dar tu ai intervenit şi aici, punând gaz pe foc , întârâtându-i şi pe ceilalţi. Vezi, ăsta e cusurul tău, monşer, eşti prea băgăreţ. Vezi-ţi de-ale tale şi nu mai face pe avocatul, mai ales în cazul celor care ştiu şi pot să se apere singuri.

    În ce priveşte laudele aduse şi intenţia de a-mi acorda o steluţă, reacţia mea a fost, zic eu, îndrepăţită. În primul rând, m-am întrebat: de ce dacă e bună şi o gustă nu o însteluţează pur şi simplu?... a, mai vrea încă una... şi atunci acelaşi căpşor (blond cu îmbunătăţiri) şi-a adus aminte că mi-ai zis cândva (cu dispreţ) "leliţă ofuscată de la Vadu-Paşii" -scrie şi tu la fel de mult şi de bine ca Tataia", etc. -aşa că... am crezut că mă iei la "mişto" , de aceea te-am refuzat atât de "politicos".

    Adevărul e că, în general, laudele mă dezarmează, nu ştiu cum să reacţionez şi nu ştiu cât de sincere sunt. Pe când defăimările... he, he... aici sinceritate.

    Ai zis că vrei epigramă bună, ok, toată lumea vrea, dar, vezi tu, nu toată lumea are acelaşi gusturi. Ce-mi place mie , nu-ţi place ţie, ce ne place nouă nu le place altora, aprecierile sunt subiective. A, când e vorba de chiciuri, nimeni nu le gustă, în afară de autorul lor (ex. Cucereavii... câh!)

    Ai mai zis că vrei colegi care să înţeleagă adevăratul mesaj... Laurenţiu, dacă vrei să-l înţeleagă, reformulează-l, pentru că majoritatea îl percep ca pe un conflict între mine şi tine.


    ps. Eu zic să rămâi totuşi pe Agonia.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cuvântul nu-i… vrabie

    Ai aruncat o vorbă-n vânt,
    Bârfind că mie-mi place chiciul.
    Să ştii, pentru acest cuvânt -
    Fără săpun te rad… cu b(r)iciul.

    RăspundețiȘtergere
  10. Mulţumesc, Mihăiţă şi scuză-mă că te-am dat exemplu negativ.(Şi nu e bârfă, ci o constatare)
    Fiecare cu gusturile lui -nu-mi plac "epigramele" tale, dar fii liniştit, nici ale mele nu îmi plac. Rade-mă, tunde-mă, omoară-mă, dar ce-am zis rămâne zis.


    O zi bună.

    RăspundețiȘtergere
  11. Mihăiţă, ştiam că sunt maestră în gafe, dar asta le-a-ntrecut pe toate.
    Dă-i cu biciul, cu briciul, cu ce vrei tu, dar iartă-mi sinceritatea.
    Ştiu, adevărul doare, dar e mai bun un adevăr dureros decât o minciună frumoasă.

    Îţi răspund aici pentru că nu vreau să mai intru pe Agonia... aşa vrea aripioara vrăbiuţei mele :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Hristos a inviat!


    Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!

    Iti simti de lacrimi calde ochii uzi

    Si-n suflet parca serafimii-ti canta

    De cate ori crestine o auzi.


    Hristos a Inviat in firul ierbii,

    A inviat Hristos in Adevar;

    In poienita-n care zburda cerbii,

    In florile de piersec si de mar.


    In stupii de albina fara gres,

    In vantul care sufla mangaios

    In ramura-nflorita de cires

    Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?


    Ai cantarit cu mintea ta crestine

    Cat bine ai facut sub cer umbland,

    Te simti macar acum pornit spre bine

    Macar acum te simti mai bun, mai bland?


    Simti tu topita-n suflet vecea ura?

    Mai vrei pieirea celui plin de Har?

    Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?

    Iubirea pentru semeni o simti jar?


    O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte

    In aur macar azi te-au imbracat

    Cu serafimii-n suflet imn fierbinte

    Ai drept sa canti: Hristos a inviat!

    Vasile Militaru

    RăspundețiȘtergere
  13. Poate va veni ziua când voi spune cu convingere şi din toată inima "Hristos a înviat!"
    Deocamdată, nu vreau decât să mă iertaţi -tu Laurenţiule, dacă te-am deranjat cu ceva-

    şi tu Mihăiţă pentru cuvintele urâte. Nu ştiu ce mi-a venit.De altfel ţi-am mai spus-o: biciuieşte-mă, pentru că merit şi poate, după ce mă vei fi biciuit îndeajuns, mă vei ierta
    şi atunci voi putea spune "Hristos a înviat!"

    Cu sincere regrete pentru vorbele acelea urâte,
    Ica Ungureanu

    RăspundețiȘtergere
  14. Doamnă Ica,

    De Sus se vede bine, cine şi ce face. Toţi greşim, dar unii se cred Buricul Epigramei şi ultimă instanţă, iar alţii, în viziunea lor sunt “tagmă a nechemaţilor”.
    Nu port pietre în sân, dar cu Aroganţa voi lupta şi în continuare.

    Sărbători fericite
    şi multă inspiraţie pentru lucruri bune!

    RăspundețiȘtergere
  15. Mulţumesc, Mihăiţă.
    Lasă-i pe aroganţi să-şi vadă de ale lor şi fii obiectiv, mai ales cu tine însuţi.

    Pace şi linişte în suflet tuturor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragii mei nearoganţi, nu vreţi să vă mutaţi voi epistolarul pe propriile e-mailuri?
      Prietenul Cucereavii, căruia i-a revenit glăsciorul, văd că are chef de luptă. I-aş recomanda să lupte întâi cu epigrama, că e tare grea!

      Ștergere
  16. Gata, Laur, s-a făcut. Scuză-mă, eu leliţa mai mult sau mai puţin arogantă eram datoare domnului deloc arogant.
    Dacă nu-ţi place, poţi şterge comentariile, eşti pe terenul tău.

    Adios, muciacios!

    RăspundețiȘtergere
  17. Epigrama şi… greutatea ei

    Nu-ţi mai fă inimă rea,
    Trage-mă pe sfoară -
    Epigrama mea e grea,
    A ta… e uşoară!

    RăspundețiȘtergere
  18. Laurentiu, eu ti-am mai spus: tu nu scrii pentru tine, ci pentru cititori. Ei vor sa te vada inapoi pe Agonia.ro.

    RăspundețiȘtergere
  19. Laurenţiu, eu mi-am călcat pe inimă şi am revenit pe Agonia.
    Te rog, revino şi tu.
    Sincer, îţi simt lipsa.

    RăspundețiȘtergere