Linişte!

Lumea vrea linişte.
Nu vi se pare cunoscut acest slogan? Au trecut 19 ani de când un individ zâmbitor până la urechi, ne promitea linişte. Şi am avut o linişte, mamă-mamă ce linişte! Atâta linişte era, că nici nu am simţit când au trecut 3 valuri minereşti peste noi ca să planteze panseluţe. Nici n-am băgat de seamă când petrolul, apa, soarele şi luna au fost privatizate de băieţi deştepţi (şi fetiţe, ho, misoginilor!) şi de austrieci, chinezi, asiro-caldeeni şi alte naţii.
Atâta linişte era, că nici nu am observat că la unica telviziune iniţial, apoi la multele televiziuni, vedem numai şi numai aceleaşi feţe, auzim numai şi numai aceleaşi atacuri murdare şi simţim acelaşi pumn în gură.
Dar ce conta, era liniste!
Şi, iată că apare zăludul, chiombul, mitocanul, care începe să hăhăiască peste liniştea noastră. Mai întâi, se ia de Bombo. Vai, ce băiat bun, auzi tu, pentru două termopane, să facă atâta circ!
Apoi, îi ia pe toţi. Toată clasa politică. Auzi tu... zoaie! Şi,pe urmă, cireaşa de pe tort, să reducă Parlamentul la o grădiniţă cu 300 de aleşi! E, asta nu se poate! Iasă-l luăm la puricat.
E foarte adevărat că şi el ne ridică minge după minge la fileu. O urcă pe coana Nuţi până la minister, o scoate pe aia mică de la Bamboo, o şterge de muci şi o trimite în Parlamentul European. Mai trage o "ţigancă împuţită" în dreapta, un "găozar" în stânga. Că ăilalţi sunt şi mai spurcaţi şi mai nesimţiţi, nu se pune. Ne instalăm la butoane, la antene, ne echipăm cu toţi dezaxaţii care au laptop sau fac şpagatul pe două scaune şi le deschidem anusul bucal. Şi se face o gălăgie de mai mare dragul. Vinovatul? Cum, nu pricepeţi? ĂLA!
Durerea mea ştiţi care e?
Am discutat cu colegi şi prieteni tineri. Ce credeţi că vor? Linişte!! S-au săturat de scandaluri şi vor linişte! La 20-25 de ani!
Ce să le zic? Că eu, la 23 de ani ardeam să rup munţii? Că, la 23 de ani am ieşit în stradă, riscând nu banii de film de la tăticul, ci chiar viaţa, ca să scăpăm odată de liniştea mormântală asigurată de bâlbâitul secretar general?
Măi omuleţilor, lăsaţi liniştea pentru ăia bătrâni, pentru 60, 70 de ani! E adevărat că e zgomot asurzitor, dar cum credeţi că se poate zgâlţâi un pic cloaca asta în care trăim? Nu vedeţi cât de vehement se apără clasa politică împotriva zgândăririi scoarţei de rahat?
Mă îngrijorează viitorul acestei ţări. O ţară în care tinerii nu doresc decât să-şi umple maţul şi să mai bifeze un episod din "Dansez pentru tine", nu poate spera într-un loc onorant în Europa.
Acum numai 19 ani se scanda: "Singura soluţie/ Înc-o revoluţie". Dar, în 19 ani se mai schimbă omul.
Păcat!