joi, 17 decembrie 2009

Rădoiţa

După succesul Geoneluşului şi al fabulei celor trei trandafiri, am primit reclamaţii ca nu am postat şi Rădoiţa pe blog.
Hai să fac pe plac tuturor şi să o postez.
Menţionez că nu este o baladă pentru Mirel Rădoi, cum spune Cosmin pe Hotnews, ci, pur şi simplu o parodie la adresa lui Jiji Becaloidul. E mai veche, dar s-a nimerit să o citesc în public, la BOCANCUL LITERAR taman cand bocea copilaşul ăla ( nu al lui Băse!!) că pleacă Mirel la arabi.

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Capăt de tramvai,
Iată, vin la vale,
Se scobor în cale,
Iată, vin în pripă,
Trei şefi de echipă.
Unu-i coposean,
Unul e borcean
Şi-unu-i piperean.

Iar cel coposean
Şi cu cel borcean,
Mări, se vorbiră
Şi se sfătuiră
Ca, pân’ la finală,
Să mi-l bage-n boală
Şi să conlucreze
Să mi-l depuncteze
Pe cel piperean,
Că-i mai ortoman
Şi-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Mândre şi măiastre,
Toate roş-albastre.

Dar cea Rădoiţă,
Cu lâna plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Geamuri nu mai sparge.

-Rădoiţă laie,
Laie, bucălaie,
Fotbalist, o laie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace.
Ori eşti suspendată
Ori accidentată?

-Draguţule bace,
Dă-ţi echipa-ncoace,
Şi le zi, măi dragă,
Că e rost de şpagă.
Stăpâne, stăpâne,
Cheamă... orice, numa’ câine să nu fie!
Că, până-n retur,
Îi mănâncă-n fund
Pe cel coposean
Şi pe cel borcean
Să se alieze
Să te depuncteze.

-Rădoiţă dragă,
Dacă nu vor şpagă
Şi doresc himere,
Păi, sunt hahalere!
Să-i spui lui borcean
Şi lui coposean
Ca să mă ascundă
În liga secundă!
Şi, de-o fi să joc,
Fără de noroc,
O să bag în voi
Mii de euroi,
Ca să ies pe doi!

Asta sa le spui,
Şi, la cap să-mi pui
Fluier corpodean,
Mult zice cu-alean
Fluieraş tudor
Mult zice cu dor,
Fluieraş balaj
Zice cu curaj,
Fluier heleştean
Să-l arunc pe geam.

Oile s-or strânge
Pe mine m-or plânge.
Că, la mintea mea,
Am distrus o stea!
Ca să fac remiză
Am dat o valiză!

Naşul şi Mitică
Boşii de la Ligă,
Mi-au ştiut de frică.
Şi-am avut la meci
Sute de zevzeci.
Capete cu plete
În mâini cu brichete.
Păsărele mii
Şi minţi de copii.

Şi, de vezi acuş,
Mândru memeluş,
Din ochi lăcrimând,
Şi câmpii bătând,
Tu să-i spui curat
Că am fost furat
De arbitrii hoţi
Câini alb-roşii toţi.
Şi, la meciul meu,
Însuşi Dumnezeu
Se afla în schemă
Şi juca extremă.

Şi, la urma urmei,
Tu, la restul turmei,
Să nu spui, drăguţă,
C-am dat din punguţă,
Ca sa ies pe doi,
Mii de euroi.
Ci, c-am dus la meci
Sute de zevzeci,
Naşul şi Mitică,
Fără nici o frică.

Asta dă pe clanţă,
Că-i de importanţă!
Altfel, eşti o zdreanţă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu