Dacă signor Carlo Goldoni ar fi putut evada aseară din mormânt şi ar fi ajuns pe scena Palatului Copiilor din Bucureşti, ar fi fugit îngrozit înapoi.
Dacă n-aş fi avut proasta inspiraţie să sacrific 200 de lei pe 4 bilete, aş fi rămas şi astăzi cu ideea preconcepută că teatrul este un izvor de cultură şi un mijloc de a te refugia de asaltul prostului gust şi al mârlăniei.
Dacă n-aş fi văzut aseară piesa "Mincinosul" de... era să zic Carlo Goldoni, aş fi fost supărat că nu mi-am putut aduce copiii la un teatru adevărat, cu actori de prima mână, precum Claudiu Bleonţ, Sebastian Papaiani, Valentin Uritescu &son.
Dar, degeaba actori mari, degeaba piesă clasică şi autor medieval! Regizorul să trăiască , că e băiat de-al nostru, din popor şi răspunde comandamentelor epocii actuale. Vrea boborul murdărie? Să-i dăm murdărie. Vrea aluzii scârboase? Vrea sex explicit? Asta să-i dăm!
Ce mai contează că îl bălăcim pe Goldoni în jeg? Boşorogul e mort, tăticu'! De muuult!
Aseară aveam senzaţia că nu joacă Bleonţ şi Papaiani, ci Ţociu şi Palade, iar restul era trupa Vacanţa Mare! Replicile curgeau una după alta, din ghena mahalalei şi a "umorului" de şatră.
Un exemplu: "Sora mea e o rapandulă, şi tânjeşte după...Lelio", sau : " Papagalul meu vrea să stea cu păsărica ta". Şi mă opresc,pentru că şi copiii mei îmi citesc blogul.
Lelio şi Rosaura mimează o acuplare pe gondolă... , da' ce zic eu mimează, o comit de-a dreptul!
Unde e Goldoni aici? Nu e! Sunt numai refulările onaniste ale unui regizor tembel, care crede că satifăcând poftele vulgului, îşi poate permite să îşi bată joc chiar de un text mai mult decât clasic. "Mincinosul" a supravieţuit 250 de ani până la acest Toma Enache. Aseară a murit!
Dar, să nu disperăm. Mai e o "Hangiţă", o "Slugă la doi stăpâni", un "Avarul", un "Tartuffe", oho, câte piese aşteaptă să le "poleim" cu duhoarea asta puturoasă!
O să ajungem să golim şi teatrele, la fel precum stadioanele, unde "Hai" s-a transformat în "Muie", precum cinematografele, unde oftatul eroinei se aude printre cranţănituri de pop-corn şi ghiorţăieli prin pai.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ai mare dreptate. In lumea asta intoarsa in care ne-am nimerit, "Arta Contemporana" e deseori marcata de exhibitionisme cu groase tuse obscene poate in cautarea unei pseudo dezinhibari. In exemplul tau, un frustrat intineaza Goldoni si asta e foarte urat si rau. Altii, mai sfiosi, macar fac mizerii de astea dupa "idei" originale, asa ai ocazia sa cunosti specimenul si sa te feresti. Sunt putini aceia care reusesc in domeniul asta, eu unul nu pot sa spun ca am gasit vreunul. Totusi sa stii ca exista si teatru excelent si in salile noastre. Am vazut de curand Cantareata Cheala cu teatrul din Cluj si a fost superb, in ciuda a doua mici trimiteri (mult mai retinute)de genul celor intalnite de tine. Si mai e ceva: Salile de concerte!
RăspundețiȘtergere.....imi amintesc de piesele de prin anii '80 ,jucate pe viata si pe moarte si care erau si de anvergura , se juca Eugene O'Neil , Ibsen, Mrozek , chestii "grele" frate , dupa '90 am vazut mai mult comedioare timpite si prost jucate. Din nefericire teatrul incearca sa concureze TV-ul si cinematografele si deci au dat-o pe light , adio hardcore!
RăspundețiȘtergereCit despre actori ce sa mai vorbim!!!! Orice tuta care prezinta vremea ,la teveu ,sau cinta melodii din decolteu ,pe la vreun post imbecil , ajunge actrita.
Pentru 200 de lei poate merita mai mult ceva muzica , Ateneul Roman, Sala Radio , etc.
Desi textul original pare "cuminte",societatea de atunci era mult mai depravata decat tot ce s-a prezentat pe scena. Sa ne amintim ca Goldoni dorea sa schimbe ceva in Commedia dell'Arte dar nu prea a reusit, ba mai mult, nu a renuntat la anumite mijloace grosolane si vulgare tocmai pt a atrage aplauzele publicului.(acest lucru l-a afirmat signor Carlo Goldoni in MeMoriiLe sale).Norocul lui Goldoni ca pe vremea sa nu existau pseudointelectuali care cred ca stiu ce inseamna teatrul.Eu cred ca mesajul piesei se pastreaza, este o comedie reusita de la care pleci cu zambetul pe buze.
RăspundețiȘtergereSi eu care mi-am certat barbatul ca nu s-a grabit sa ia bilete, desi ii "trasasem" sarcina, neavand cand sa ajung eu "la oras" tocmai de la gura-sondei, de la dracu'n praznic si, s-au epuizat! s-au epuizat inainte chiar, cu doua saptamani! Bag de seama ca, nu am pierdut nimic!:)
RăspundețiȘtergereabia acum am vazut piesa.. ma bucur ca am vazut articolul asta, m-am cam speriat dupa ce am vazut o sala intreaga aplaudand niste ordinarii. si m-am simtit extrem de anormal.
RăspundețiȘtergerecred ca e prea cumsecade critica.. a fost un kitsch acolo, aproape o jignire personala
mda... ma intrebam ...si nu intelegeam ...gresisem sala? !era la CASA DE ..CULTURA a SINDICATELOR... sus BINGO... jos... SPECTACOL?! Oooo ..nuu gresisem sala ...erau aceleasi mirosuri pestilentiale ... peste tot... si am iesit ..AFARA... la fel .... !
Ștergere